MF a publicat proiectul actualizat privind măsurile de redresare și eficientizare a resurselor publice incluse în Pachetul 2

Ministerul Finanțelor a publicat pe site-ul instituției forma actualizată a proiectului de Lege privind măsurile de redresare și eficientizare a resurselor publice, incluse în Pachetul 2. Printre altele, proiectul propune o serie de amendamente la:

► Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

●  Completarea criteriilor generale în funcție de care se stabilește clasa/subclasa de risc fiscal, cu noi criterii generale care să aibă în vedere: ▪ utilizarea instrumentelor de plată fără numerar; ▪ avertizarea timpurie cu privire la capacitatea financiară de a achita obligațiile fiscale; ▪ informațiile privind faptele înscrise în cazierul fiscal. Potrivit Expunerii de motive care însoțește proiectul, această măsură are ca scop dezvoltarea criteriilor în funcție de care se stabilește clasa/subclasa de risc a contribuabililor/plătitorilor în scopul identificări riscurilor de neconformare în ceea ce privește îndeplinirea de către contribuabil/plătitor a obligațiilor ce îi revin și utilizarea eficientă a resurselor în scopul efectuării activităților de administrare fiscală. Astfel, de exemplu, un criteriu ce poate fi avut în vedere cu privire la utilizarea instrumentelor de plată fără numerar poate viza utilizarea/neutilizarea contului bancar. Raportat la capacitatea financiară de a achita obligațiile fiscale se pot detalia elementele care au legătură cu starea de inactivitate, insolvență ori insolvabilitate a debitorului. În ceea ce privește cazierul fiscal, acesta poate genera elemente din perspectiva comportamentului fiscal viitor al contribuabilului și care ar putea fi anticipat prin prisma analizării conduitei din trecut.

● Completarea art. 92 din Codul de procedură fiscală cu noi situații în care contribuabilul/plătitorul să fie declarat inactiv, respectiv dacă acesta: a) nu are cont de plăți în România sau un cont deschis la o unitate a trezoreriei statului; b) nu a depus situațiile financiare anuale în termen de 5 luni de la împlinirea termenului legal pentru depunerea acestora. „Astfel, lipsa contului de plăți în România sau a contului deschis la o unitate a trezoreriei statului, în cazul persoanelor juridice, constituie motiv de inactivare fiscală aceasta fiind o informație financiară la fel de importantă ca lipsa sediului social, lipsa organelor statutare sau a duratei de funcționare a societății, care la randul lor constituie motive de inactivitate fiscală”, precizează inițiatorii în Expunerea de motive.

De asemenea se propune ca nedepunerea în termen de 5 luni de zile de la împlinirea termenului legal, a situațiilor financiare anuale, să constituie condiție de declarare ca inactiv a persoanei juridice întrucât, potrivit Legii contabilității nr. 82/1991, aceste situații trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a altor informații, în condițiile legii, referitoare la activitatea desfășurată. În plus, se limitează perioada de inactivitate la maximum 1 an pentru persoanele/entitățile care vor intra în inactivitate după intrarea în vigoare a legii, respectiv 3 ani pentru inactivare voluntara (la Oficiului Național al Registrului Comerțului). În cazul în care inactivii care depășesc perioada maximă reglementă nu se reactivează, li se va solicita de către ANAF dizolvarea. De asemenea se instituie unele măsuri tranzitorii care stabilesc regimul contribuabililor/plătitorilor declarați inactivi cu o vechime în inactivitate mai mare sau mai mică de 3 ani.

● Modificări în procedura de eșalonare la plată a obligațiilor fiscale restante, reglementată la Capitolul IV din cadrul Titlului VII – Colectarea creanțelor fiscale din Codul de procedură fiscală debitorii să prezinte o garanție suplimentară (contract de fidejusiune) în anumite situații. Astfel, debitorul trebuie să prezinte contract de fideiusiune în situația în care, la solicitarea eșalonării la plată, figurează cu obligații pentru care nu se acordă eșalonarea la plată, respectiv figurează cu: ▪ obligații fiscale care au făcut obiectul unei eșalonări care și-a pierdut valabilitatea; ▪ obligații fiscale care au scadența și/sau termenul de plată după data eliberării certificatului de atestare fiscală; ▪ obligații fiscale/bugetare care reprezintă ajutor de stat sau de minimis de recuperat acordat din surse sau resurse de stat ori gestionate de stat; ▪ obligații fiscale care reprezintă accize. „Precizăm că nu este necesar să se prezinte contractul de fideiusiune dacă debitorul figurează cu obligații fiscale care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, intră sub incidența art. 167, în limita sumei de rambursat/de restituit/de plată de la buget ori cu obligații fiscale stabilite prin acte administrative fiscale care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, sunt suspendate în condițiile art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare”, precizează MF. De asemenea, debitorul trebuie să prezinte contract de fideiusiune dacă, pe parcursul eșalonării la plată, acesta constată că nu poate să achite sumele ce reprezintă condiție de menținere a eșalonării la plată până la scadență ori până la împlinirea termenului de plată, după caz și dorește să beneficieze de termenul suplimentar acordat în procedură, respectiv dorește să plătească până la data de 25 a lunii următoare scadenței prevăzute de lege ori în 30 de zile de la termenul de plată prevăzut de lege sau până la următorul termen de plată din graficul de eșalonare, după caz. Contractul de fideiusiune se prezintă și în situația în care debitorul solicită modificarea eșalonării la plată iar garanțiile sunt insuficiente sau dacă pierde eșalonarea la plată și acesta trebuie să achite obligațiile fiscale exigibile de la data comunicării deciziei de pierdere a valabilității eșalonării întru anumit termen. Prin contractul de fideiusiune trebuie să acopere valoarea obligațiilor care nu sunt garantate în condițiile art. 193 din același act normativ ori obligațiile care nu au fost achitate la scadență sau la termenul de plată și debitorul dorește să beneficieze de termenul suplimentar acordat în procedură. Contractul de fideiusiune încetează la data stingerii obligației pe care o garantează. În situația în care debitorul nu a îndeplinit obligația pentru care a fost constituit contractul de fideiusiune organul fiscal competent se îndestulează din bunurile fideiusorului de îndată.

În plus, se propune modificarea art. 194 alin. (1) lit. e) și f) din Codul de procedură fiscală, în sensul diminuării de la 180 zile la 60 zile a perioadei în care contribuabilul trebuie să achite obligațiile fiscale administrate de organul fiscal, nestinse la data comunicării deciziei de eșalonare la plată și care nu fac obiectul eșalonării la plată, precum și creanțele bugetare stabilite de alte organe decât organele fiscale și transmise spre recuperare organelor fiscale, precum și amenzile de orice fel, pentru care au fost comunicate somații după data comunicării deciziei de eșalonare la plată.

Se propune modificarea art. 195 și art. 200 din Codul de procedură fiscală, în sensul verificării condițiilor prevăzute la art. 186 alin. (1) din acest act nomativ și la includerea altor obligații fiscale în eșalonarea la plată ori atunci când solicită modificarea/menținerea eșalonării la plată. Astfel, debitorul trebuie să demonstreze și faptul că se află și în dificultate generată de lipsa temporară de disponibilități bănești și nu poate plăti sumele pentru care a fost solicitată includerea în eșalonare la plată, însă trebuie să demonstreze că are capacitate financiară de plată pentru noile rate care sunt în cuantum mai mare decât cele eșalonate inițial ori să se țină cont de evoluția financiară a debitorului până la data depunerii cererii de menținere.

● Reglementarea unor condiții suplimentare pentru eșalonarea la plată, în formă simplificată, astfel: ▪ în cazul persoanelor juridice, să poată beneficia de eșalonarea simplificată doar cele care au fost înființate cu minimum 12 luni anterior depunerii cererii; ▪ instituirea unui plafon maxim pentru acordarea eșalonării simplificare, astfel: • în cazul persoanelor fizice eșalonarea la plata în forma simplificata să se acorde pentru pentru obligații mai mici de 100.000 lei; • în cazul asocierilor fără personalitate juridică eșalonarea la plata în forma simplificata să se acorde pentru pentru obligații mai mici de 100.000 lei; • în cazul persoanelor juridice eșalonarea la plata în forma simplificata să se acorde pentru pentru obligații mai mici de 400.000 lei.

În plus, se propune reglementarea unei norme de excepție pentru debitorii care înregistrează obligații fiscale restante peste plafoanele stabilite și are de încasat sume certe și lichide de la autorități sau instituții publice, pentru care se acordă eșalonare la plată în formă simplificată, în limita acestor sume, în baza unui document eliberat de autoritatea sau instituția publică respectivă prin care certifica aceste sume.

● Introducerea unui nou articol prin care să se reglementeze principiile vânzării la licitație, prin mijloace electronice, a bunurilor sechestrate. Vânzarea la licitație, prin mijloace electronice, de către organele fiscale va avea în vedere următorii parametrii: ▪ termenul de efectuare a publicității vânzării bunurilor care este de cel puțin 10 zile; ▪ afișarea informațiilor pentru efectuarea publicității bunurilor, inclusiv descrierea lor sumară, precum și fișiere media relevante pentru vizualizarea acestora, prețul de evaluare ori prețul de pornire al licitației; ▪ posibilitatea persoanelor interesate pentru vizionarea bunurilor, respectiv la o data și într-un interval orar stabilit pe platforma de licitații electronice; ▪ perioada de organizare a licitației prin platforma de licitații electronice - între 5 și 30 de zile; ▪ condiții pentru participarea la licitație de către ofertanți, respectiv: să se autentifice în platforma de licitații electronice, să aibă confirmată plata taxei de participare la licitație și să înregistreze ofertele în perioada de organizare a licitației; ▪ regulile pentru confirmarea plății taxei de participare la licitație, respectiv: prevederile privind vânzarea la licitație a bunurilor sechestrare, prin mijloace electronice se aplică și pentru valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului. În plus, se propune modificarea dispozițiilor art. 251, alineatul (1), astfel comisia de licitație să fie constituită doar în cazul organizarii licitațiilor cu prezență fizică la sediul organelor de executare silită.

► OG nr. 6/2019 privind instituirea unor facilități fiscale, cu modificările și completările ulterioare

Se propune ajustarea mecanismului restructurării pentru a limita utilizarea abuzivă a acestuia, în sensul că organul fiscal nu mai aprobă cererile de modificare/menținere a deciziei de înlesnire la plată depuse de debitori temporar (până la 31 decembrie 2026).

● Cesiunea părților sociale. Se propune ca cesiunea părților sociale ale asociatului unei societăți cu răspundere limitată care deține controlul societății, în sensul art. 25 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, este opozabilă organului fiscal central în anumite condiții. Propunerea are în vedere modelul reglementat în legislația belgiană și franceză care impune anumite formalități de notificare a organului fiscal/de publicitate specială a cesiunii în absența îndeplinirii cărora cesiunea îi este inopozabilă.

● Capitalul social. Se propune creșterea responsabilității juridice a societăților cu răspundere limitata (SRL) fata de creditori, inclusiv cel bugetar, în sensul stabilirii capitalului social al societăților cu răspundere limitată în funcție de nivelul cifrei de afaceri nete raportate prin situațiile financiare anuale aferente exercițiului finanicar precedent, astfel: a) în cazul societăților care au înregistrat o cifră de afaceri netă sub 400.000 lei, valoarea minimă a capitalului social este de 500 lei; b) în cazul societăților care au înregistrat o cifră de afaceri netă peste 400.000 lei, valoarea minimă a capitalului social este de 5.000 lei. Nivelul capitalului social a fost stabilit în funcție de contravaloarea salariului mediu net (aproximativ 5.000 lei). De asemenea, se propune o normă tranzitorie pentru societățile deja înființate în sensul că își vor majora capitalul social fie cu ocazia realizării de mențiuni fie cu ocazia modificării actului constitutiv, dar nu mai târziu de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi. După expirarea acestui termen, societățile care nu se vor conforma vor fi dizolvate.

► Legea nr. 70/2015 pentru întărirea disciplinei financiare privind operațiunile de încasări și plăți în numerar și pentru modificarea și completarea OUG nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată

Se instituie în sarcina persoanelor juridice obligația deținerii unui cont de plăți în România pe toată durata desfășurării activității. Persoanele juridice nou înființate sunt obligate să deschidă un cont de plăți în termen de maximum 60 de zile lucrătoare de la data înființării. Se instituie în sarcina prestatorilor de servicii de plată obligația de a deschide cont atât persoanelor juridice, cât și persoanelor fizice, la cerere, cu excepția cazurilor în care deschiderea unui astfel de cont ar avea drept rezultat o încălcare a dispozițiilor Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare și OUG nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale, cu modificările și completările ulterioare. Este incriminată drept contravenție fapta constând în nerespectarea de către persoanele juridice a obligațiilor referitoare la deschiderea și deținerea unui cont de plăți. Este stabilită data de la care urmează să intre în vigoare noile prevederi, respectiv 1 ianuarie 2026.

► Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

Titlul II - Impozitul pe profit

● Se propune abrogarea impozitului minim pe cifra de afaceri (IMCA) pentru stabilirea impozitului pe profit datorat, începând cu anul fiscal 2026/anul fiscal modificat care începe în anul 2026. De asemenea, MF precizează că, impozitul suplimentar pentru persoanele juridice care desfășoară activități în sectoarele petrol și gaze natural - ICAS, se aplică până la 31 decembrie 2025/ultima zi a anului fiscal modificat care se încheie în anul 2026.

Pentru anul fiscal 2026, se propune calificarea cheltuielilor aferente drepturilor de proprietate intelectuală, cheltuielilor de management, consultanță, efectuate cu entități afiliate care nu sunt înființate/constituite și nu au locul conducerii efective în România, ca fiind nedeductibile la determinarea rezultatului fiscal, în cazul în care ponderea acestor cheltuieli în totalul cheltuielilor înregistrate de contribuabil este mai mare de 1%. Nu intră sub incidența acestui regim fiscal, cheltuielile reprezentând drepturi de proprietate intelectuală, management, consultanță, iar începând cu anul fiscal 2027 și cheltuielile care vor fi stabilite pe baza declarației fiscale, ca urmare a unor tranzacții cu persoane afiliate care nu sunt înființate/constituite și nu au locul conducerii efective în România, efectuate pentru obținerea mărcilor, desenelor și modelelor industriale, drepturilor de autor, și alte asemenea, înregistrate în România. Cheltuielile reprezentând drepturi de proprietate intelectuală, management, consultanță se identifică prin referință la cele care sunt prezentate în situațiile financiare anuale, de exemplu în formularul 20 „Contul de profit și pierdere”, pentru agenții economici, sau în alte formulare, în funcție de specificul raportărilor contabile aplicabile.

Titlul IV - Impozitul pe venit

● Se propune, ca salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, luat în calcul la stabilirea nivelului normelor anuale de venit în cazul contribuabililor care realizează venituri din activități independente pentru care venitul net anual se determină pe baza normelor de venit, să fie cel în vigoare la data de 1 ianuarie a anului de realizare a venitului.

În corelare cu reglementarea privind nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată avut în vedere la stabilirea bazei anuale de calcul pentru contribuția de asigurări sociale și a contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, pentru care venitul net anual se determină pe baza normelor de venit, se propune ca la stabilirea nivelului normei anuale de venit să fie avut în vedere același indicator, respectiv nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare la data de 1 ianuarie a anului de realizare a venitului. Astfel, având în vedere posibilitatea ca nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare la data de 1 ianuarie a anului de realizare a venitului să fie diferit de cel de la data stabilirii normelor anuale de venit, Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, respectiv a municipiului București vor stabili și publica nivelul normei anuale de venit prin înmulțirea acestui indicator cu un număr care nu poate fi mai mic decât 12 (spre exemplu: 12xSMB, 12,5XSMB ș.a.m.d. unde SMB reprezintă salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare la data de 1 ianuarie a anului de realizare a venitului), nu ca valoare absolută cum se stabilește în prezent.

Măsura are în vedere includerea în sfera contribuabililor care datorează contribuția de asigurări sociale și contribuția de asigurări sociale de sănătate a persoanelor fizice pentru care venitul net anual stabilit pe baza normelor anuale de venit, după aplicarea criteriilor de corecție, depășește nivelul a 12 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată, în vigoare la data de 1 ianuarie a anului de realizare a venitului.

● Din analiza informațiilor disponibile pe baza Declarației unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice referitoare la veniturile obținute de persoane fizice, în anul 2024, din închiriere în scop turistic, s-au constatat următoarele:

I. În cazul veniturilor din activități independente:

▪ aproximativ 4.200 de persoane fizice au declarat venituri din activități independente de închiriere în scop turistic, pentru care venitul net anual a fost determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitate;

▪ media anuală a veniturilor nete anuale declarate de aceștia, în funcție de codul CAEN utilizat, este de 21.812 lei în cazul codului CAEN 5520, 29.433 lei în cazul codului CAEN 5590 și 57.630 lei în cazul codului CAEN 5510;

▪ valoarea medianei ponderii cheltuielilor deduse din venitul brut, în funcție de codul CAEN utilizat, este de 75,75% în cazul codului CAEN 5510, 75,69% în cazul codului CAEN 5520 și 74,51% în cazul codului CAEN 5590;

▪ aproximativ 900 de persoane fizice au declarat venituri din activități independente de închiriere în scop turistic, pentru care venitul net anual a fost determinat pe baza normelor anuale de venit, stabilite de către Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice;

▪ media anuală a veniturilor nete anuale declarate de aceștia, în funcție de codul CAEN utilizat, este de 14.838 lei în cazul codului CAEN 5510, 18.688 lei în cazul codului CAEN 5520 și 23.640 lei în cazul codului CAEN 5590;

II. În cazul veniturilor din cedarea folosinței bunurilor din patrimoniul personal:

▪ aproximativ 1.300 de persoane fizice au declarat venituri din închirierea în scop turistic a unui număr de peste 5 camere, situate în locuințe proprietate personală, indiferent de numărul de locuințe în care sunt situate acestea, pentru care venitul net anual este determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitate;

▪ media anuală a veniturilor nete anuale declarate de aceștia este de 23.968 lei, iar valoarea medianei ponderii cheltuielilor deduse raportat la venitul brut este de 38,95%;

▪ aproximativ 8.300 de persoane fizice au declarat venituri din închirierea în scop turistic a unui număr de 1- 5 camere, situate în locuințe proprietate personală, indiferent de numărul de locuințe în care sunt situate acestea, pentru care venitul net anual este determinat pe baza normelor de venit stabilite de MEDAT;

▪ media anuală a veniturilor nete anuale declarate de aceștia este de 16.928 lei.

În acest context, s-a apreciat necesară modificarea reglementărilor în sensul uniformizării și simplificării regulilor de impunere în vederea facilitării conformării voluntare a contribuabililor, simultan cu reducerea sarcinii administrative pentru contribuabil și organul fiscal. Astfel, se propune modificarea regimului fiscal aplicabil veniturilor din activități independente obținute ca urmare a prestării de servicii de cazare, în sensul eliminării modalității de stabilire a venitului net anual pe bază de normă de venit, inclusiv renunțarea la posibilitatea de a opta pentru determinarea venitului net anual în sistem real și introducerea unei noi modalități de determinare a venitului net prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor stabilite prin aplicarea unei cote forfetare de cheltuieli de 30% asupra venitului brut anual. Venitul brut reprezintă totalitatea sumelor în bani și/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură, încasate în cursul anului fiscal. Venitul brut nu cuprinde comisionul reținut de entitățile care facilitează închirierea pe termen scurt a camerelor situate în locuințe proprietate personală, inclusiv interfețele electronice, cum ar fi o piață online, o platformă, un portal sau alte mijloace similare.

Pentru determinarea venitului net din prestarea de servicii de cazare, contribuabilii vor completa numai partea referitoare la venituri din Registrul de evidență fiscală și nu au obligații privind evidența contabilă. Contribuabilii au obligația să completeze și să păstreze fișa de ocupare a capacității de cazare, astfel încât să rezulte perioada de ocupare a camerei, precum și datele de identificare a persoanei/persoanelor care a/au ocupat-o.

În situația în care sumele sunt încasate în valută, echivalentul în lei al acestora se determină prin utilizarea cursului de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României în ultima zi bancară anterioară încasării.

Impozitul anual datorat se calculează prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului net anual, fiind impozit final. Impozitul anual datorat se calculează de către contribuabil, pe baza datelor din Declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice. Plata impozitului anual datorat se efectuează la bugetul de stat, până la termenul legal de depunere a Declarației unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice. Pentru aceste venituri contribuabilii datorează contribuții sociale obligatorii potrivit prevederilor Titlului V din Codul fiscal, aplicabile veniturilor din activități independente.

Totodată, se reglementează faptul că, în cazul în care, în cursul aceluiași an fiscal, contribuabilul desfășoară activități independente de prestare de servicii de cazare, precum și activități independente pentru care venitul net anual se determină pe baza normelor anuale de venit sau în sistem real, pe baza datelor din contabilitate în partidă simplă, pentru aceste venituri rămân aplicabile prevederile art. 68 și 69 din Codul fiscal, după caz.

De asemenea, se propune revizuirea regimului fiscal aplicabil veniturilor din cedarea folosinței bunurilor obținute de către proprietar din închirierea pe termen scurt a unui număr cuprins între 1 și 7 camere inclusiv, situate în locuințe proprietate personală, indiferent de numărul de locuințe în care sunt situate acestea, în cursul unui an fiscal. În situația în care sumele sunt încasate în valută, echivalentul în lei al acestora se determină prin utilizarea cursului de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României în ultima zi bancară anterioară încasării. Pentru determinarea venitului net din închirierea pe termen scurt a camerelor situate în locuințe proprietate personală, contribuabilii completează partea referitoare la venituri din Registrul de evidență fiscală și nu au obligații privind evidența contabilă. Contribuabilii au obligația să completeze și să păstreze fișa de ocupare a capacității de cazare, astfel încât să rezulte perioada de ocupare a camerei, precum și datele de identificare a persoanei/persoanelor care a/au ocupat-o.

Titlul V - Contribuții sociale obligatorii

Se propune majorarea plafonului maxim al bazei anuale de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate în cazul persoanelor fizice care obțin venituri din activități independente, de la 60 de salarii minime brute pe țară garantate în plată la 72 de salarii minime brute pe țară, pentru veniturile realizate începând cu data de 1 ianuarie 2026. La stabilirea bazei anuale de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate, în limita plafonului anual de 72 de salarii minime brute pe țară garantate în plată, se ia în calcul valoarea salariului minim brut pe țară stabilit prin hotărâre a Guvernului, în vigoare la data de 1 ianuarie a anului de realizare a venitului, indiferent dacă în cursul aceluiași an se utilizează mai multe valori ale salariului minim brut pe țară.

*

Proiectul de lege integral poate fi consultat pe site-ul MF, la rubrica Transparență decizională, aici.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)