În calendarul popular, ziua Arhanghelilor Mihail și Gavril, prăznuită la 8 noiembrie, nu e doar o sărbătoare religioasă, ci un reper cosmic – o trecere între lumi, un prag între căldura ce se stinge și frigul care se așază. Este momentul în care, notează etnograful Ion Ghinoiu în volumul Sărbători și obiceiuri românești, timpul îmbătrânește și se degradează, iar oamenii se pregătesc pentru moartea simbolică a anului.

După cum primăvara renaște odată cu Blagoveștenia, toamna se încheie prin sărbătoarea Arhanghelilor – cârmuitorii ordinii cerești, care păzesc echilibrul lumii și veghează sufletele oamenilor. În credința românilor, Arhanghelul Mihail ține în mână sabia de foc și luminează calea dreptății, în timp ce Arhanghelul Gavril vestește tainele și anunță schimbarea. Ei nu sunt doar mesageri divini, ci și paznici ai pragului dintre viață și moarte, dintre vechiul timp și cel ce urmează să se nască.

Credințele legate de Arhangheli păstrează o simbolistică puternică: Sfântul Mihail este considerat voievodul oștirilor cerești și apărătorul sufletelor, în timp ce Sfântul Gavril, vestitorul tainelor, este asociat luminii și renașterii. În Bucovina, se spune că Sfântul Mihail ține cheile raiului, că stăpânește norii și vânturile, iar scânteile din ochii săi, când se luptă cu răul, au dat naștere licuricilor.

Conform cercetărilor realizate de Ciprian Voicilă, sociolog la Muzeul Național al Țăranului Român, aceste credințe și ritualuri reflectă o viziune complexă asupra cosmosului: Arhanghelii sunt gardienii echilibrului universal, ai luminii și întunericului, ai vieții și morții. Tot el notează că, în mitologia românească, Sfântul Mihail „poartă soarele și luna”, măsurând timpul și anotimpurile, iar la cumpăna iernii el predă vietățile Sfântului Nicolae, cel care le poartă de grijă până la Iordan.

În această zi, în gospodăriile din satele vechi se aprindea „focul Arhanghelilor”, menit să apere casa, vitele și oamenii de rău. Lumina acestui foc se păstra peste iarnă, fiind socotită purtătoare de bine și sănătate. Se credea că Arhanghelii poartă cheile raiului și hotărăsc soarta sufletelor, iar de aceea ziua le era ținută cu sfințenie: nu se lucra, nu se spăla, nu se făceau treburi grele.

Pentru oamenii de altădată, 8 noiembrie era un hotar în ordinea timpului: vara pastorală – care ținea de la Sfântul Gheorghe până la Sfântul Dumitru – se încheiase, iar lumea intra sub semnul iernii. De aici înainte, totul se retrăgea spre interior: turmele coborau din munți, câmpurile se odihneau, iar oamenii se adunau la șezători. Era începutul unei perioade de cumpănă, când natura și sufletul intrau într-o tăcere ritualică.

Ion Ghinoiu arată că, în structura calendarului popular, fiecare sfânt marchează un punct de echilibru între ritmurile pământului și cele ale cerului. Arhanghelii, aflați la începutul lunii noiembrie, închid cercul toamnei și lasă loc iernii. Ei reprezintă forțele cosmice care veghează lumea atunci când lumina scade, iar întunericul prinde putere.

După sărbătoarea lor, urmează în calendar o serie de zile dedicate lupilor, spiritelor și strămoșilor – semn că lumea vizibilă și cea nevăzută se ating pentru o clipă. Este începutul ciclului de renovare a timpului, cum îl numește etnologul: un timp al morții rituale a naturii, urmată de renașterea ei în pragul Crăciunului.

În tradiția populară, sărbătoarea Arhanghelilor este cunoscută sub nume diferite – Hranghel în Moldova, Sfântul Aranghel în Țara Românească și Oltenia sau Arhanghel în Transilvania –, iar sâmbăta dinainte este dedicată Moșilor de Hranghel, zi în care se fac pomeniri pentru cei trecuți la Domnul. În unele sate, finii merg cu colăcei la nași, iar ciobanii pregătesc turta arieților, un vechi ritual de protecție și rodnicie al turmelor.

Sărbătoarea lor reamintește echilibrul fragil dintre început și sfârșit, dintre ordine și haos, dintre rațiune și credință. În această zi, lumea satului de altădată își găsea reperele în armonia cosmică, iar omul își reafirma locul între pământ și cer. Arhanghelii devin astfel simboluri ale continuității și ale responsabilității: puterea de a păstra lumina chiar și atunci când întunericul se adună.

(Copyright foto: radiorenasterea.ro)