Pe întreaga arie a activităților economico-sociale, acum, în pragul celei de-a opta luni a anului, principalele preocupări sunt strâns legate de trecerea la aplicarea măsurilor de consolidare fiscal-bugetară, cu impactul lor pe termen scurt și mediu. Evident, în reconfigurarea planurilor de afaceri, una dintre premisele esențiale vizează bilanțul perioadei care a trecut de la demarajul în 2025.

La nivel național, cum bine se știe, statisticile oficiale pentru perioada ianuarie-iulie vor fi publicate abia la începutul lunii septembrie, date fiind operațiunile obiective de colectare a datelor relevante și de centralizare a acestora. Dar, chiar și așa, dispunem, la ora actuală, de informațiile necesare pentru identificarea principalelor tendințe de evoluție a economiei românești.

Avem în vedere mai ales rezultatele pe primele cinci luni în sectoare-cheie, precum energetica, industria și construcțiile. Este o perioadă suficient de importantă ca durată pentru a desprinde câteva tendințe ale dinamicii întregii economii. Astfel, resursele de energie primară și cele de energie electrică au crescut cu 7,7 și, respectiv, cu 3,4 procente în lunile la care ne referim. Nu este (credem) necesar să relevăm importanța sistemului energetic național pentru funcționarea tuturor entităților economico-sociale. De asemenea, în același interval, cifra de afaceri în industrie (produse destinate, deopotrivă, pieței interne și celei externe) s-a majorat cu 2,1%, fapt care indică stoparea (cel puțin temporar) a declinului înregistrat în perioadele precedente. Dacă adăugăm sporirea volumului de comenzi noi pentru industria prelucrătoare cu un spor valoric de 3,9%, avem îndreptățirea să anticipăm un început de redresare a situației ramurii productive principale a întregii economii naționale. În privința construcțiilor, este de remarcat un reviriment consistent exprimat printr-o creștere a volumului de lucrări cu 5,6%.

În ceea ce privește agricultura, datele disponibile atestă producții mari la cerealele păioase și în legumicultură, rezultate care vor fi întregite la culturile de porumb și de floarea-soarelui, potrivit aprecierii specialiștilor la ora actuală.

Fără să subapreciem aceste bilanțuri și anticipări, se impune a lua în considerare și prognozele pe întregul an care estimează o creștere economică modestă, ceea ce, practic, va însemna o fază tipică de stagnare. Va fi, înainte de toate, efectul conjuncturilor internaționale în condițiile în care economia românească devine tot mai deschisă spre lume, atât în privința exporturilor, cât și a importurilor. Fenomenele care confirmă și reconfirmă schimbări profunde în comerțul mondial au și vor avea consecințe negative. Este imposibil ca acestea să nu influențeze situația de ansamblu din țara noastră.

Bineînțeles, esențial a fost, este și va fi factorul intern gradul de reziliență la nivelurile micro și macro. Din această perspectivă, analizele și anticipările instituțiilor financiare internaționale, ale agențiilor de rating, precum și ale BNR și Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză indică o serie de cauze ale amintitei stagnări, îndeosebi vulnerabilitățile localizate în deficitele gemene, bugetar și comercial.

Firește, nu trebuie și nu pot fi ignorate efectele posibile și probabile ale măsurilor de consolidare fiscal-bugetară, evocate la începutul comentariului de față, însă tocmai rezultatele pozitive confirmă acțiunea unor factori cu „bătaie mai lungă“ în direcția contracarării proceselor și fenomenelor negative.

Reconstituirea credibilității factorilor decidenți la nivel național, mai ales pe baza rezultatelor multor entități la nivel micro, reprezintă – potrivit aprecierilor marilor agenții de rating –, o premisă favorabilă pentru creșterea economică, inclusiv ca o componentă intrinsecă a unei dezvoltări durabile. De aici, o concluzie firească: extinderea experiențelor pozitive constituie cheia de boltă a tuturor demersurilor îndreptate spre realizarea acestui obiectiv strategic, cu efecte benefice la scara întregii societăți. 

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)