Cum pornim și, mai ales, cum ne oprim?

Cum pornim și, mai ales, cum ne oprim?

Numărul 3, 31 ian. - 6 feb. 2017  »  La început a fost cuvântul...

Ca orice demers omenesc, vorbitul și scrisul se definesc sub aspect calitativ (forță de comunicare, de pildă) prin modul în care ideile capătă veșmânt semantic. Nu este vorba aici doar despre concepte, principii și reguli – pe care profesioniștii contabili le slujesc cu o exemplară consecvență –, ci, mai ales, despre aspecte de ordin practic. Bunăoară, într-un cotidian bucureștean s-a afirmat despre o anumită persoană că „pornește din start cu prezumția de…” (urmează indicarea unei teme care nu prezintă interes pentru însemnările de față). Or, „startul” indică tocmai începutul unei acțiuni (că doar și gândirea este – nu-i așa? – o acțiune. Nu spunea, oare, un mare filosof: „Gândesc, deci exist”?), iar „prezumția” reprezintă ea însăși un „start”.

Întâlnim deseori și alte situații în care factorii de loc și de timp nu sunt corect relevați. Într-o emisiune de televiziune s-a spus că „precedentul creat a dus la repetarea a ceea ce s-a petrecut nu cu mult timp în urmă”. Dacă este vorba despre un „precedent”, se înțelege, de la sine, că ne referim la ceva întâmplat „în trecut”. Apoi sesizăm – și în acest exemplu – prezența unor cuvinte inutile, parazitare. Menționarea unui „precedent” implică, neîndoios, faptul că a fost „comis”, că s-a „creat” și, deci, nu mai este nevoie de ceva în plus care să-i confirme... existența.

Calificativele date unei idei, unei acțiuni etc. reprezintă – și ele – o zonă în care exprimarea corectă are o importanță deosebită. Constatăm mereu valabilitatea unei asemenea afirmații, deoarece ne este dat să auzim astfel de formulări: „soluția este bună și oportună”, „produsul este util și eficient”, „banul public s-a cheltuit cu parcimonie, competență și răspundere”. În toate aceste cazuri, între termenii folosiți există relația dintre parte și întreg. „Parcimonia”, în special când se gestionează banul public, implică obligatoriu „competență” și „răspundere”; ceea ce este „bun” include și elementul de „oportunitate” (poate să fie ceva „inoportun” și, în același timp, „bun”?). La fel și în privința „utilității” și „eficienței”. Se știe prea bine că eficiența reprezintă raportul dintre efort și efect. Or, „utilitatea” este o parte componentă obligatorie în materie de efect. Așadar, „eficiența” exprimării (în scris și verbal) depinde și de efortul de a vorbi nu numai corect sub aspect gramatical, ci și de a ne face cât mai bine înțeleși de cei din jur. Merită, prin urmare, să „depunem” un astfel de efort. Păi, dacă vorbim despre un „efort” real nu înseamnă că „a fost depus”? Iată cum posibilitatea de a greși ne pândește la fiecare pas. Inclusiv când ne străduim să evităm formulările, cel puțin, discutabile. (T.B.)

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!


Site-ul ceccarbusinessmagazine.ro folosește cookie-uri pentru analiza traficului și pentru îmbunătățirea experienței de navigare. Sunt incluse aici și cookie-urile companiilor/serviciilor terțe plasate pe acest site (Google Analytics, Facebook, Twitter, Disqus). Continuând să utilizezi acest website, ești de acord cu stocarea tuturor cookie-urilor pe acest device.