O frază dintr-o emisiune de televiziune merită, credem (vom vedea imediat de ce am subliniat cuvântul), să prefațeze rubrica de față: „Mai devreme decât s-a crezut, s-a dovedit că poate fi posibil ca…”. Aici avem de-a face cu o dublă eroare. Atunci când „crezi” că se va întâmpla ceva, evident, iei în calcul – în cel mai înalt grad – „posibilitatea” ca acel ceva să se împlinească. Totodată, verbul „poate” indică (înseamnă) exact ceea ce este „posibil”.

Să stăruim puțin asupra cuvintelor care conțin sufixul „bil”. Mai ales în cazul unor examene, competiții, teste etc., se face referire la concurentul „promovabil”. De aici și expresia „promovabilitate”. Or, tot ceea ce conține respectivul sufix indică, indubitabil, nu o realitate, ci o „posibilitate”. De aceea, este greșit să se spună „gradul de promovabilitate este de…”. Corect ar fi să se spună, eventual, „gradul de promovare”. La fel, reamintim că „justițiabil” nu desemnează nici persoana care se face vinovată de ceva și nici un reprezentant al sistemului de Justiție, ci doar indică „posibilitatea” ca respectivul să fie implicat într-un proces de natură juridică. Pot fi date și alte exemple: „respirabil”, „băubil”, „sancționabil”… Toate se referă la o anumită „posibilitate”.

Erorile de exprimare (de genul celor prezentate) duc, nu de puține ori, la punerea semnului de egalitate între „posibilitate” și „realitate”, ceea ce este – cel puțin – neplăcut și în plan practic.

O analiză mai atentă a unor formulări emise tot în spațiul mediatic relevă că avem de-a face cu erori destul de frecvente. Câteva exemple vin să confirme și această observație: „în actuala conjunctură nu mai poate fi posibilă repetarea…”; „cercetările au demonstrat că persoana X poate să fie o potențială victimă”; „o evaluare poate fi posibilă în condițiile în care…”. Așa că, dacă „se poate”, atunci, cu siguranță, asemenea erori de exprimare… „pot” fi lesne evitate. (T.B.)