Dacă ținem seama de zilele lucrătoare, putem afirma că, practic, ne mai desparte de sfârșitul anului în curs numai o lună. Evident, în acest interval, sunt foarte puține probabilități să se mai schimbe ceva esențial în economie, comparativ cu întreaga perioadă care a trecut din 2025. A devenit cert că tendințele care s-au afirmat de-a lungul a peste zece luni precedente vor continua să se manifeste, chiar dacă aria de cuprindere și gradul de intensitate ale acestora vor avea specificitatea lor, așa cum s-a întâmplat și se întâmplă, de regulă, la fiecare final de an.

Din această perspectivă se poate afirma că, la 31 decembrie a.c., bilanțul va înregistra o ușoară creștere a produsului intern brut, în trend cu datele comunicate recent de Institutul Național de Statistică (INS), respectiv aproape de un procent. Am avut și, cu siguranță, vom avea de-a face cu evoluții sectoriale contradictorii, determinate deopotrivă de factorii interni și externi. Rămâne preocupantă situația din industrie, influențată mai ales de stările de fapt din majoritatea țărilor membre ale Uniunii Europene care au relații comerciale și de cooperare în producție cu România.

În ceea ce privește consumul, principalul vector al creșterii economice din ultimii ani, nu sunt de așteptat schimbări de fond, date fiind puținele șanse de creștere a puterii de cumpărare a populației. Ca de obicei, în luna decembrie, va spori semnificativ volumul vânzărilor de bunuri și servicii, însă, pe termen mediu, există numeroase semnale din piață care anticipează menținerea tendințelor de ansamblu din 2025.

Mai este de reținut ritmul relativ înalt al activităților din sectorul construcțiilor, ritm care are premise pentru a se majora, premise oferite de preconizatele măsuri îndreptate spre relansarea economică pentru perioada imediat următoare. Fapt este că, de pe acum, se poate estima că va fi stopată contracția procesului de formare brută de capital fix, cu tendințe de creștere a ponderii acestuia la un posibil spor mai consistent de produs intern brut în 2026. Tot în sfera probabilităților se înscrie accentuarea tendințelor de creștere mai puternică a exportului față de evoluția importului, însă, multe depind și vor depinde de efectele în lanț ale dereglării comerțului mondial și prelungirii conflictelor geopolitice.

În condițiile date, una dintre cele mai presante și mai acute cerințe de pe piața muncii vor fi, la rândul lor, de natură a accentua îngrijorările provocate de o serie de riscuri. Dar domeniul s-a dovedit a fi suficient de rezilient, iar majoritatea sondajelor de opinie în rândurile întreprinzătorilor atestă că opinia cvasiunanimă este aceea că, indiferent de șocurile care vor interveni, șomajul nu va crește în mod semnificativ. Din păcate, amânarea unor decizii referitoare la politicile salariale adaugă la riscurile existente altele care pot să genereze tensiuni, cel puțin pe termen scurt, în raporturile dintre capital și muncă.

Odată cu aceste evaluări, care se conturează pentru viitorul previzibil, se evidențiază legăturile tot mai strânse, de fapt condiționările reciproce, dintre economia reală și cea nominală. Piețele financiar-bancare și monetare sunt influențate, în prezent, și, cu siguranță, în viitor, mult mai mult, de dinamica producției materiale, chiar dacă vor interveni schimbări radicale în structurile unor ramuri și subramuri, sub impactul digitalizării și inteligenței artificiale.

Se detașează, deci, din acest complex de factori, importanța folosirii eficiente a resurselor bugetare și a celor atrase, în special fonduri europene nerambursabile. Până se va aproba bugetul pe anul viitor (surse guvernamentale au afirmat că finalizarea procesului de elaborare va avea loc în ianuarie 2026), apare necesar un efort conjugat al finanțatorilor de toate categoriile să-și îndrepte resursele (și nu sunt puține) spre susținerea economiei reale în vederea aplicării măsurilor adoptate până acum pentru evitarea contracției afacerilor profitabile. Bineînțeles, recentele decizii ale conducerii Băncii Naționale a României sunt menite să asigure, în special, prin stabilitatea relativă a prețurilor pe termen mediu, materializarea unui mix de politici macroeconomice de natură a stimula procesele de relansare la toate nivelurile și în toate domeniile de activitate. În esență, este vorba despre depășirea dificultăților promovate de riscuri, de incertitudini, de deficitul de predictibilitate, prin fructificarea oportunităților relevate atât de expresiv de recentul raport al BNR privind inflația. Reziliența manifestată – și până acum – de economia noastră națională generează speranța (care poate fi transformată în realități) de a se asigura premisele unor evoluții economico-sociale pe măsura potențialului existent și a aspirațiilor tuturor agenților economici, ale întregii populații a țării. 

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)