Banca Națională a României (BNR) a dat publicității Raportul asupra inflației, ediția noiembrie 2025. Prin elaborarea și publicarea trimestrială a Raportului, BNR își propune să ofere tuturor celor interesați posibilitatea de a înțelege cât mai bine cadrul de analiză și, implicit, fundamentele deciziilor de politică monetară. Analiza prezentată în Raportul asupra inflației se bazează pe informațiile statistice disponibile la momentul redactării, astfel încât perioadele de referință ale indicatorilor utilizați sunt diferite.

Raportul asupra inflației a fost aprobat în ședința Consiliului de administrație al BNR din data de 12 noiembrie 2025, iar proiecția macroeconomică a fost realizată pe baza informațiilor disponibile până la data de 31 octombrie 2025.

În cele ce urmează prezentăm sinteza acestui document. Raportul integral poate fi citit pe site-ul BNR.

Evoluția inflației și cauzele acesteia

Rata anuală a inflației IPC a accelerat semnificativ în trimestrul III 2025, ajungând la 9,88 la sută în luna septembrie, de la 5,66 la sută în iunie și depășind cu 0,7 puncte procentuale nivelul anticipat în Raportul precedent. Această creștere abruptă a fost determinată de suprapunerea a două șocuri majore de natura ofertei – eliminarea plafoanelor pentru tarifele la energia electrică, la 1 iulie, cu o contribuție de circa 2,3 puncte procentuale la rata anuală a inflației și majorarea cotelor TVA și a accizelor, la 1 august, cu un impact de aproximativ 2 puncte procentuale. Aceste șocuri au fost accentuate de persistența la niveluri încă ridicate a dinamicii costurilor unitare cu forța de muncă în sectoare economice relevante (industria alimentară și servicii), dar și de creșterea anticipațiilor inflaționiste pe termen scurt în lunile iulie și august. În sens invers, prețurile alimentelor cu volatilitate ridicată și cele ale carburanților s-au situat sub nivelurile proiectate anterior, pe fondul ieftinirilor sezoniere în cazul primei categorii și al transmisiei incomplete a majorării cotei TVA și a accizelor în cazul celei de a doua. Totodată, pe parcursul trimestrului III, deficitul de cerere s-a amplificat vizibil, semnalând acumularea unor efecte restrictive ale măsurilor fiscale asupra dinamicii cererii interne. Rata medie anuală a inflației IPC (metodologie națională) a crescut la 6,1 la sută, iar cea armonizată (IAPC) la 5,9 la sută, extinzând ecartul față de media europeană la 3,4 puncte procentuale în luna septembrie.

Rata anuală a inflației CORE2 ajustat a urcat considerabil în trimestrul III, până la 8,1 la sută în luna septembrie, de la 5,6 la sută în iunie. Creșterea a fost determinată în principal de scumpirea alimentelor procesate și a serviciilor de piață, segmente care au înregistrat majorări de peste 2 puncte procentuale în luna august, ca urmare a transpunerii modificărilor fiscale și a presiunilor suplimentare generate de creșterea costurilor, inclusiv a celor cu energia electrică, nou-conturate. Prețurile produselor alimentare procesate s-au stabilizat ulterior, menținând o rată anuală de 8,1 la sută în septembrie, în timp ce serviciile au continuat să accelereze până la 10,1 la sută, cea mai ridicată valoare din ultimul an și jumătate. Comportamentul firmelor din servicii a reflectat majorările de obicei mai ample operate de acestea; în același timp, frecvența tipic mai redusă de ajustare a tarifelor a favorizat un transfer mai consistent al presiunilor acumulate anterior, în contextul rigidității costurilor salariale și al concurenței relativ limitate din acest sector. În schimb, bunurile nealimentare au înregistrat o creștere mai moderată, până la 6,7 la sută în septembrie, de la 5,1 la sută în iunie, pe fondul unei transmisii graduale a majorărilor de impozite indirecte și, respectiv, al intensificării unor efecte sezoniere, în special la articolele de îmbrăcăminte și încălțăminte, odată cu debutul sezonului rece. În paralel, anticipațiile inflaționiste pe termen scurt au atins în august niveluri similare celor din perioada crizei energetice din 2022, înainte de a se modera ușor în septembrie.

Dinamica anuală a costurilor unitare cu forța de muncă pe ansamblul economiei s-a temperat semnificativ, de la 8,8 la sută în trimestrul I până la 5,8 la sută în trimestrul II 2025, pe fondul diminuării dinamicii anuale a remunerării, în timp ce productivitatea muncii a consemnat o relativă stabilizare. O evoluție similară a urmat și rata anuală de creștere a costului salarial unitar din industrie, aceasta coborând la 10,7 la sută în trimestrul II și la 7,7 la sută în iulie-august. În structură, peisajul este mixt, variații anuale înalte ale ULC, de peste 16 la sută în intervalul iulie-august, fiind observate în ramuri precum industria alimentară, cea ușoară și cea de prelucrare a lemnului, în timp ce industria auto, metalurgia și producția de echipamente electrice au consemnat ritmuri de creștere sub nivelul agregat.

Politica monetară în perioada parcursă de la data Raportului precedent

În ședința din 8 august 2025, Consiliul de administrație al BNR a hotărât menținerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 6,50 la sută pe an. Ratele dobânzilor facilităților permanente au fost, de asemenea, menținute la 5,50 la sută pe an în cazul celei de depozit și la 7,50 la sută pe an în cazul celei de creditare (Lombard). Pe ansamblul trimestrului II 2025, rata anuală a inflației a crescut mai mult decât s-a anticipat, sub influența scumpirii alimentelor, îndeosebi a fructelor – inclusiv pe fondul condițiilor meteorologice nefavorabile pe plan regional –, în timp ce noua creștere de dinamică consemnată în acest interval de prețurile energiei a fost mai mult decât contrabalansată de evoluția de sens opus de pe segmentul produselor din tutun. La rândul ei, rata anuală a inflației CORE2 ajustat și-a întrerupt din nou trendul descendent în trimestrul II 2025, mărindu-se la 5,6 la sută în iunie, de la 5,2 la sută în martie. Ascensiunea a decurs din majorarea cotațiilor unor mărfuri agroalimentare și din transferarea treptată asupra unor prețuri de consum a costurilor salariale ridicate, precum și din creșterea așteptărilor inflaționiste pe termen scurt și a cursului de schimb leu/euro, a căror acțiune a fost în mică măsură atenuată de efecte de bază dezinflaționiste și de tendința descendentă a dinamicii prețurilor importurilor.

Incertitudini continuau să fie asociate măsurilor care urmau a fi probabil adoptate în perspectivă în scopul continuării consolidării bugetare în conformitate cu Planul bugetar-structural național pe termen mediu convenit cu CE și cu procedura de deficit excesiv. Incertitudini și riscuri însemnate la adresa perspectivei activității economice, implicit a evoluției pe termen mediu a inflației, continuau să provină din mediul extern, în condițiile războiului din Ucraina și ale situației din Orientul Mijlociu, dar mai cu seamă în contextul tensiunilor comerciale globale – de natură să afecteze mersul economiei mondiale și al comerțului internațional –, precum și pe fondul efectelor potențial generate de acordul comercial convenit între SUA și UE. În această conjunctură, absorbția și utilizarea la maximum a fondurilor europene, în principal a celor aferente programului „Next Generation EU”, sunt esențiale pentru contrabalansarea parțială a efectelor contracționiste ale consolidării bugetare și ale conflictelor geopolitice/comerciale, precum și pentru realizarea reformelor structurale necesare, inclusiv a tranziției energetice. Relevante rămâneau, de asemenea, deciziile de politică monetară ale BCE și Fed, precum și atitudinea băncilor centrale din regiune.

Ulterior, rata anuală a inflației a crescut în iulie 2025 la 7,84 la sută, de la 5,66 la sută în iunie, iar în august a urcat la 9,85 la sută, peste nivelul prognozat, în contextul expirării schemei de plafonare a prețului la energia electrică și al majorării începând cu 1 august a cotelor de TVA și a accizelor corespunzătoare pachetului de măsuri fiscal-bugetare adoptat în iulie. Efectele directe tranzitorii ale celor două șocuri inflaționiste succesive pe partea ofertei au afectat prioritar dinamica agregată a componentelor exogene ale IPC, în principal prin creșterea deosebit de amplă a prețului energiei electrice. Concomitent, rata anuală a inflației CORE2 ajustat își accelerase creșterea mai mult decât s-a anticipat, mărindu-se în august la 7,9 la sută, de la 5,6 la sută în iunie. Evoluția reflectă transferarea într-o foarte mare măsură a majorării cotelor de TVA asupra prețurilor de consum, inclusiv pe fondul rezilienței cererii pe anumite segmente și al nivelului crescut al așteptărilor inflaționiste pe termen scurt. Influențe suplimentare moderate veneau din mărirea cotațiilor unor mărfuri agroalimentare și din dinamica încă ridicată a costurilor salariale, precum și din efectele indirecte ale scumpirii energiei electrice și combustibililor. La rândul său, activitatea economică își accelera semnificativ creșterea în trimestrul II 2025, la 1,2 la sută, după încetinirea acesteia la 0,1 la sută în precedentele trei luni (variație trimestrială), evoluție care făcea probabilă o adâncire mai modestă a deficitului de cerere agregată pe ansamblul intervalului comparativ cu cea anticipată. Față de aceeași perioadă a anului trecut, avansul PIB își stopase descreșterea în trimestrul II 2025, menținându-se la 0,3 la sută. Cererea internă își accentuase însă pierderea de ritm, în condițiile în care dinamica anuală a formării brute de capital fix reintrase ușor în teritoriu negativ, după saltul amplu consemnat în trimestrul anterior, iar cea a consumului gospodăriilor populației înregistra o nouă scădere, însă doar marginală. În schimb, evoluția exportului net își reducea considerabil impactul contracționist în trimestrul II 2025, ca urmare a divergenței conturate între continuarea creșterii dinamicii anuale a volumului exporturilor de bunuri și servicii și scăderea notabilă consemnată de cea a volumului importurilor. Pe acest fond, deficitul comercial și cel de cont curent își încetineau puternic creșterea în termeni anuali, în cel din urmă caz și cu aportul ameliorării balanței veniturilor secundare.

La momentul ședinței Consiliului de administrație al BNR din 8 octombrie 2025, noile evaluări relevau perspectiva ajungerii ratei anuale a inflației pe un platou la finele trimestrului III 2025 și a descreșterii foarte lente a acesteia în următoarele trei luni, pe fondul efectelor tranzitorii peste așteptări exercitate de expirarea la 1 iulie a schemei de plafonare a prețului la energia electrică și de majorarea începând cu 1 august a cotelor de TVA și a accizelor.

Pe baza evaluărilor și a datelor disponibile în acel moment, precum și în condițiile incertitudinilor deosebit de ridicate, Consiliul de administrație al BNR a hotărât în ședința din 8 octombrie 2025 menținerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 6,50 la sută pe an. Totodată, s-a decis menținerea ratei dobânzii la facilitatea de depozit la 5,50 la sută pe an și la 7,50 la sută pe an pentru facilitatea de creditare (Lombard). De asemenea, Consiliul de administrație al BNR a decis menținerea nivelurilor ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei și în valută ale instituțiilor de credit.

Perspectivele inflației

Contextul economic internațional continuă să fie marcat de un nivel ridicat de incertitudine, iar redresarea globală se desfășoară într-un ritm lent și inegal. Estimări recente indică pentru anul 2026 o creștere a economiei mondiale ușor peste 3 la sută, susținută în principal de economiile emergente, care își vor menține un ritm de expansiune mai ridicat, în timp ce numeroase economii avansate vor continua să înregistreze evoluții modeste sau chiar ușoare contracții. În ansamblu, economiile din Europa Centrală și de Est își păstrează o traiectorie de creștere pozitivă, însă în unele state – unde sunt necesare ajustări structurale și fiscale mai ample – redresarea este temporar afectată de măsurile de corecție, care amplifică presiunile inflaționiste și frânează ritmul activității economice.

În Statele Unite, Rezerva Federală a operat două reduceri succesive ale ratei dobânzii de politică monetară, în contextul înrăutățirii semnalelor de pe piața muncii. În zona euro, activitatea economică a rămas modestă, iar sondajele de încredere și indicatorii de sentiment confirmă stagnarea industriei prelucrătoare și cererea extracomunitară slabă, inclusiv dinspre economiile emergente. Deși Banca Centrală Europeană semnalează o atenuare treptată a presiunilor inflaționiste, în contextul ciclului de reducere graduală a ratelor dobânzilor, inflația de bază – în special cea aferentă serviciilor – se menține la niveluri ridicate, indicând o convergență lentă către țintă.

La nivel global, dezinflația rămâne frânată de factori de ordin mai persistent: reconfigurarea fluxurilor comerciale pe fondul tendințelor protecționiste, volatilitatea prețurilor la energie și impactul condițiilor climaterice asupra producției agricole. În consecință, deși inflația de la nivel mondial este așteptată să scadă gradual, balanța riscurilor rămâne preponderent orientată în sensul unor abateri în sus, venind în special dinspre prețurile alimentelor și cele ale energiei – sensibile la șocuri comerciale, geopolitice și climatice –, având, în plus, efecte transfrontaliere pronunțate.

Pe plan intern, în scenariul de bază actual, rata anuală a inflației IPC este proiectată pe o traiectorie descendentă pe cvasitotalitatea intervalului de prognoză, ulterior creșterilor abrupte din trimestrul III 2025, generate de liberalizarea pieței de energie electrică, în iulie, și de majorarea amplă a impozitelor indirecte, în august. Ca urmare a acestor șocuri, rata inflației a urcat în septembrie la 9,88 la sută, nivel care marchează vârful perioadei analizate, urmând să se reducă lent până la 9,6 la sută în luna decembrie. Niveluri ridicate ale inflației vor persista până la jumătatea anului viitor, urmând ca, odată cu ieșirea din baza de raportare a șocurilor recente, rata anuală să se reducă semnificativ – cu aproximativ 5 puncte procentuale în trimestrul III 2026. Ulterior, procesul dezinflaționist va fi sprijinit de adâncirea deficitului de cerere și de temperarea treptată a așteptărilor inflaționiste. În aceste condiții, rata anuală a inflației IPC este estimată la 3,7 la sută la sfârșitul anului 2026, revenind în intervalul țintei în primul trimestru din 2027 și coborând la circa 2,9 la sută în trimestrul III 2027. Comparativ cu proiecția din Raportul din august 2025, noua traiectorie se situează pe o curbă superioară pe întreg intervalul de prognoză: cu 0,8 puncte procentuale la finele anului curent, cu 0,7 puncte procentuale în decembrie 2026 și cu 0,3 puncte procentuale în trimestrul II 2027 – orizontul de prognoză aferent Raportului precedent. Această revizuire reflectă, în principal, o reevaluare ascendentă a inflației de bază și o subestimare a efectului liberalizării pieței de energie electrică, doar parțial compensate de o transmisie mai redusă decât cea anticipată a majorării TVA asupra prețurilor combustibililor și alimentelor volatile (LFO).

Rata anuală a inflației CORE2 ajustat a accelerat puternic în trimestrul III 2025, ajungând la 8,1 la sută în septembrie, cu 2,5 puncte procentuale peste nivelul din iunie și cu 1 punct procentual peste proiecția anterioară. În continuare, variabila este proiectată pe o traiectorie descendentă, pe fondul efectelor cumulativ dezinflaționiste ale consolidării fiscale, ale adâncirii gapului PIB în teritoriu negativ și ale disipării treptate a șocurilor inflaționiste din vara anului 2025. Pe termen mediu, cererea internă rămâne modestă, afectată de evoluția veniturilor reale – inclusiv pe fondul încetinirii dinamicii salariilor – și de nivelul încă ridicat al costurilor de producție. Rata inflației CORE2 ajustat este proiectată la 8,1 la sută la sfârșitul anului 2025, la 3,8 la sută în decembrie 2026 și la 2,3 la sută în trimestrul III 2027. Față de scenariul anterior, traiectoria actualizată este mai ridicată pe tot intervalul prognozei: cu 1,3 puncte procentuale în decembrie 2025, cu 1,1 puncte procentuale în decembrie 2026 și cu 0,4 puncte procentuale în trimestrul II 2027. Revizuirea reflectă atât persistența mai ridicată a inflației de bază în contextul șocurilor recente de ofertă, cât și reevaluarea ascendentă a anticipațiilor inflaționiste, în special a celor pe termen scurt.

Prognoza actualizată a creșterii economice pentru România în perioada 2025-2026 evidențiază impactul semnificativ al măsurilor succesive de consolidare fiscală, care vor continua să frâneze cererea internă și să atenueze ritmul activității economice. În comparație, influențele venite dinspre cererea externă și condițiile monetare reale vor rămâne, cel puțin pe termen scurt, de importanță secundară. După o evoluție peste așteptări în trimestrul II 2025, economia este anticipată să intre într-o fază de încetinire vizibilă în a doua jumătate a anului, pe fondul adâncirii gapului PIB în teritoriu negativ ca urmare a intensificării caracterului restrictiv al impulsului fiscal.

În structură, se conturează o tranziție graduală a surselor de creștere economică, de la o dinamică bazată preponderent pe consum către una susținută în principal de investiții. Reducerea venitului disponibil real, generată atât de înghețarea salariilor și pensiilor, cât și de creșterea impozitelor indirecte și eliminarea plafoanelor la prețurile energiei, va eroda puterea de cumpărare a gospodăriilor și va tempera, astfel, cererea de consum. În aceste condiții, consumul privat – principalul motor al avansului PIB în 2024 – este estimat să aibă o contribuție doar marginal pozitivă în 2025 și 2026.

Formarea brută de capital fix este estimată să devină principalul determinant al creșterii economice. În opoziție cu ipotezele din runda anterioară și în concordanță cu informațiile din rectificarea bugetară din luna septembrie, volumul investițiilor publice a fost revizuit în sens ascendent. Totuși, efectul favorabil al acestei revizuiri va fi parțial contrabalansat de ritmul mai lent de absorbție a fondurilor europene, în special a celor aferente programului PNRR, cu termen de eligibilitate luna august 2026. Pe termen mediu, perspectivele investiționale vor depinde crucial de consolidarea încrederii mediului de afaceri și de capacitatea autorităților de a accelera implementarea proiectelor finanțate din fondurile europene aferente cadrului financiar multianual 2021-2027.

Corecția cererii interne, determinată de temperarea consumului și de moderarea ritmului investițiilor, este de așteptat să contribuie la ajustarea treptată a dezechilibrelor externe. O cerere internă mai scăzută va reduce dependența de bunuri importate, favorizând îmbunătățirea balanței comerciale și, implicit, a deficitului de cont curent. În paralel, exporturile sunt anticipate să își continue creșterea într-un ritm modest, în concordanță cu redresarea doar graduală și pe termen mediu a cererii adresate de principalele economii ale Uniunii Europene. În acest context, contribuția exportului net la formarea PIB ar putea deveni pozitivă pe parcursul anului 2026. Totuși, persistența unor factori structurali – precum competitivitatea externă relativ redusă, infrastructura de transport deficitară sau specializarea exporturilor în sectoare cu valoare adăugată relativ scăzută – va continua să limiteze amploarea și viteza procesului de ajustare externă. În acest context, corecția dezechilibrelor externe este anticipată să urmeze o traiectorie lentă, dar sustenabilă pe termen mediu.

Conduita recentă a politicii monetare a BNR a vizat readucerea durabilă a ratei anuale a inflației în linie cu ținta staționară de 2,5 la sută ±1 punct procentual, inclusiv prin ancorarea anticipațiilor inflaționiste pe termen mediu, într-o manieră care să contribuie la realizarea unei creșteri economice sustenabile.

Balanța riscurilor la adresa traiectoriei proiectate a inflației rămâne înclinată în sens ascendent, chiar și în contextul în care scenariul de bază integrează deja o reevaluare în sens crescător a ratei inflației. Persistența unor incertitudini ridicate, atât pe plan intern, cât și extern, menține posibilitatea apariției unor noi presiuni asupra prețurilor în perioada următoare, în special prin canalele fiscale, energetice și climatice. Totodată, efectele de durată ale măsurilor de consolidare fiscală și de liberalizare a prețurilor – atât cele deja implementate, cât și cele anticipate – rămân dificil de cuantificat.

Pe plan intern, cele mai importante riscuri la adresa evoluției inflației provin din sfera deciziilor administrative și a celor de politică fiscală, într-un context în care procesul inflaționist continuă să fie unul marcat de persistență. Astfel, expirarea schemei de plafonare a prețurilor la gaze naturale, prevăzută pentru luna aprilie 2026, reprezintă un punct de inflexiune important: liberalizarea completă a pieței ar putea genera creșteri apreciabile ale prețului acestui bun energetic. Amplitudinea eventualelor majorări va depinde de o serie de factori, și în special de condițiile prevalente la momentul respectiv pe piețele internaționale de energie. Într-un context marcat de fluctuații tot mai pronunțate ale cotațiilor, nu poate fi exclusă o creștere a volatilității pe piața energetică, cu posibile efecte de propagare și asupra funcționării pieței interne și, respectiv, a stabilității prețurilor.

În paralel, eliminarea plafonului aplicat adaosului comercial la alimentele de bază, prevăzută, de asemenea, pentru luna aprilie 2026, ar putea genera presiuni inflaționiste suplimentare, mai ales într-un context în care lanțurile de aprovizionare rămân vulnerabile la factori perturbatori multipli. Pe lângă efectul direct al eliminării plafoanelor, transmisia către prețurile finale ar putea fi amplificată de eventuale decizii de recalibrare a marjelor de profit de către companii, după aproape trei ani de funcționare sub constrângerile impuse de schema de plafonare. Totodată, amploarea efectului va depinde de condițiile de cerere de la momentul ridicării acestor plafoane, implicit de capacitatea pieței de a absorbi noile niveluri rezultate de prețuri.

În plan fiscal, incertitudinile rămân semnificative, vizând atât conținutul și calendarul celui de al treilea pachet de ajustare bugetară – orientat spre reforma administrației publice –, cât și eventuale modificări punctuale ale cotelor de TVA, de pildă în sectorul HoReCa. În cazul implementării unor asemenea măsuri, transmisia acestora în prețurile finale ar putea fi relativ amplă, prin mecanisme similare celor observate anterior, într-un context în care firmele își ajustează structura de costuri și prețuri pentru a-și conserva viabilitatea economică. Totodată, gradul ridicat de incertitudine cu privire la calibrarea, secvențializarea și eficiența măsurilor fiscale reclamă o monitorizare atentă a impactului acestora asupra activității economice și a ratei inflației. În acest sens, nu poate fi exclus un efect mai puternic contracționist al acestor măsuri asupra activității economice, în special, cum este cazul economiei românești, dacă procesul de consolidare se suprapune unei cereri interne aflate deja într-un proces de încetinire. O astfel de evoluție s-ar putea reflecta, în cele din urmă, și asupra dinamicii variabilelor bugetare – fie prin venituri fiscale mai reduse decât cele prognozate, fie prin apariția unor presiuni suplimentare asupra anumitor categorii de cheltuieli –, în funcție de senzitivitatea economiei la noile condiții fiscale.

Pe termen mediu, riscuri inflaționiste suplimentare pot proveni din sfera tranziției energetice și a politicilor de decarbonizare, în contextul extinderii treptate a mecanismelor europene de taxare a emisiilor de carbon. Unul dintre instrumentele aflate recent în atenția autorităților europene este schema ETS2 – cu aplicabilitate asupra sectorului clădirilor și transportului rutier –, a cărei intrare în vigoare este prevăzută, în mod provizoriu, pentru anul 2028. Deși acest moment se situează, formal, în afara orizontului de opt trimestre al proiecției curente, el conține, totuși, informații relevante pentru analizele prospective ale băncii centrale, având potențiale implicații asupra formulării anticipațiilor inflaționiste pe termen mediu și lung. Astfel de măsuri ar putea genera presiuni asupra prețurilor la energie și, indirect, asupra costurilor de producție în industriile cu intensitate energetică ridicată, cu posibile efecte de propagare inclusiv asupra dinamicii viitoare a ratei inflației.

În același timp, piața muncii poate reprezenta o potențială sursă suplimentară de presiuni inflaționiste, în condițiile menținerii unor rigidități structurale și a deficitului de forță de muncă în anumite sectoare. Majorarea salariului minim, alături de eventuale revendicări salariale în domeniile cu dezechilibre între cererea și oferta de personal calificat ar putea genera presiuni suplimentare asupra costurilor companiilor. Totuși, materializarea unui asemenea risc va depinde în mare măsură de evoluția activității economice, anticipată să încetinească pe fondul măsurilor de consolidare fiscală. În plus, capacitatea firmelor de a acomoda creșteri salariale va fi eterogenă și va depinde de soliditatea financiară, productivitatea muncii și gradul de concurență specifice fiecărei firme sau domeniu. În acest context, o ajustare sustenabilă a salariilor presupune identificarea unui echilibru între necesitatea protejării veniturilor angajaților și menținerea competitivității economice generale, astfel încât presiunile de cost să nu se traducă într-o accelerare persistentă a ratei inflației.

Pe plan extern, tensiunile geopolitice și comerciale mențin un climat ridicat de incertitudine, deși acordul comercial recent dintre Statele Unite și China a redus temporar riscurile asociate unei escaladări a conflictelor între marile blocuri economice. Totuși, rămâne posibilă o volatilitate ridicată a piețelor de materii prime, având în vedere inclusiv reacțiile diverse de adaptare din partea economiilor dezvoltate – de exemplu, decizia recentă a SUA de a accelera achiziția unor materii prime critice, în vederea refacerii stocurilor. Aceste evoluții pot genera oscilații în prețurile materiilor prime și pot afecta costurile de producție la nivel global. În paralel, o eventuală slăbire suplimentară a activității economice în zona euro, în special în Germania – principalul partener comercial al României –, ar putea reduce cererea externă și încetini ritmul de corecție a dezechilibrelor externe. În sens opus, o reorientare a fluxurilor comerciale asiatice către piața europeană, de asemenea ca urmare a unor repoziționări strategice, ar putea genera efecte dezinflaționiste temporare, contribuind la probabile ameliorări parțiale ale deficitului balanței comerciale.

În ansamblu, contextul intern și extern continuă să fie marcat de un nivel ridicat de incertitudine. Materializarea concomitentă a mai multor riscuri – de natură fiscală, energetică, pe piața muncii sau de ordin geopolitic – ar putea genera deviații semnificative ale inflației față de traiectoria anticipată în scenariul de bază. Evoluția ulterioară a acesteia va depinde în mare măsură de coerența și predictibilitatea mixului de politici economice, de capacitatea autorităților de a consolida credibilitatea procesului de ajustare fiscală și de menținerea unui grad adecvat de ancorare a așteptărilor inflaționiste pe termen mediu. 

Decizia de politică monetară

Dată fiind înrăutățirea perspectivei inflației, mai ales pe termen scurt, pe fondul efectelor directe tranzitorii peste așteptări exercitate de expirarea la 1 iulie a schemei de plafonare a prețului la energia electrică și de majorarea începând cu 1 august a cotelor de TVA și a accizelor, și având în vedere riscurile și incertitudinile asociate noilor previziuni, Consiliul de administrație al BNR a decis în ședința din 12 noiembrie 2025 menținerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 6,50 la sută. Totodată, s-a decis menținerea ratei dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard) la 7,50 la sută și a ratei dobânzii la facilitatea de depozit la 5,50 la sută. De asemenea, Consiliul de administrație al BNR a hotărât păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei și, respectiv, în valută ale instituțiilor de credit.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)