Între probabilitate și posibilitate
Numărul 12, 14-20 iunie 2016 » La început a fost cuvântul...
Atât în texte elaborate, cât și în vorbirea curentă se utilizează extrem de des cuvântul „poate”. Astfel, într-o analiză a unui cotidian cu profil economic am întâlnit formula potrivit căreia „situația potențial-posibilă mai poate să fie transformată într-o stare de fapt cu un mare grad de probabilitate”. Aici avem de-a face cu mai multe pleonasme. Verbul „a putea” indică taman o „posibilitate”, respectiv ceva ce este „posibil”. Cât despre „potențial”, este limpede că vizează și o anumită „stare de fapt”. Dacă ne referim la „probabilitate”, nu ne va fi dificil să constatăm că definește o situație, o stare de fapt „posibilă”.
Îl întâlnim pe „poate” în extrem de diverse ipostaze. Cum, de exemplu, temele legate de justiție se află la ordinea zilei, într-o relatare televizată am auzit: „Suspectul poate fi pasibil de pedeapsa maximă”. Cum am mai remarcat, verbul „a putea” indică și „posibilitatea” de a se întâmpla ceva. Adică vizează și ceea ce ar fi cu putință.
Mai întâlnim formula „poate fi susceptibil de...” (urmează, în frază, menționarea a tot felul de „posibilități” și „probabilități”). Or, „susceptibil” înseamnă și ceva care „poate” să se schimbe, să sufere modificări (de pildă, legislația). Este încă un caz „clasic” de pleonasme. Așa că ar fi de dorit ca „posibilitatea” de a comite erori de exprimare să fie cât mai puțin... „probabilă”. (T.B.)
Litoralul, o imensă scenă a artei de calitate
Cultură și statistică. Drumul spre mai mult și mai bine
Sub egida Ateneului Român, o vară muzicală de excepție
Expoziție la BNR: „Un alt fel de tezaur: Campionii României”
Bookfest 2024, încă un pas al editurilor spre armonizarea ofertei cu cererea
Festivalul Internațional Shakespeare. Din nou, Craiova la superlativ
Festivalul Filmului European. A șaptea artă, la superlativ
„Fără cărți, istoria e tăcută, literatura nu are glas, știința e infirmă, iar gândirea suspendată”