Ministerul Finanțelor (MF) a publicat astăzi, în transparență decizională, un proiect de OUG privind unele măsuri fiscale, document care, potrivit inițiatorilor, urmează să aibă un impact pozitiv asupra mediului de afaceri, între altele prin perfecționarea cadrului legal referitor la obligația de autorizare ca importator autorizat. Proiectul prevede amendamente la mai multe acte normative.

► În ceea ce privește Legea nr. 239/2025, modificarea are în vedere întărirea disciplinei fiscale, respectiv consolidarea mecanismelor de asigurare a recuperării obligațiilor fiscale datorate de contribuabili. Astfel, se extinde sfera de aplicabilitate a prevederilor art. V, prin eliminarea referinței la deținerea controlului. De asemenea, se are în vedere și corelarea tehnică necesară în contextul dat în ceea ce privește mențiunea privind întrunirea procentului de control.

► Ținând cont de modificările și completările aduse Codului fiscal prin OUG nr. 89/2025, MF precizează, în Nota de fundamentare care însoțește proiectul de act normativ, că este necesară efectuarea unor modificări în scopul asigurării aplicării efective și al conferirii eficacității prevederilor nou-introduse. Astfel, se propun următoarele:

1. Completarea definițiilor referitoare la angrosistul de produse energetice cu sau fără depozitare și a atestatului de comercializare angro de produse energetice cu sau fără depozitare, în sensul că produsele energetice prevăzute la art. 435 alin. (3) din Codul fiscal pot fi achiziționate și de la un destinatar certificat.
2. Revizuirea prevederilor privind obligația de autorizare ca importatori autorizați în sensul că această obligație să revină doar operatorilor economici care importă produsele accizabile prevăzute la art. 435 alin. (3) din Codul fiscal. Corelativ, se propune și modificarea definițiilor privind importatorul autorizat și exportatorul înregistrat.
3. Având în vedere că potrivit art. V din OUG nr. 89/2025 toți operatorii economici autorizați trebuie să obțină o nouă autorizare, se propune eliminarea criteriului de risc fiscal care vizează operatorii economici care au obținut autorizații și/sau au fost înregistrați în domeniul comercializării produselor accizabile în ultimele 12 luni, astfel încât operatorii economici care de-a lungul anilor au avut un comportament fiscal corect să nu fie încadrați în categoria operatorilor cu risc fiscal. Totodată, se propune ca încadrarea la risc fiscal să fie efectuată doar dacă se depun declarațiile de impunere cu o întârziere mai mare de 15 zile de la termenul legal, în vederea asigurării unui cadru procedural eficient. Înlocuirea sintagmei „declarațiile fiscale” cu sintagma „declarațiile de impunere” are în vedere faptul că doar declarațiile de impunere produc efecte juridice directe asupra stabilirii creanței fiscale.
4. Completarea prevederilor privind notificarea operatorilor economici în cazul cărora în procesul de autorizare sau ulterior, ca urmare a unei sesizări a organelor fiscale, se constată că se încadrează în cel puțin unul dintre criteriile de risc fiscal, în sensul că notificarea de către autoritatea vamală teritorială în vederea respectării prevederilor art. 367 alin. (1^1) și (1^2) și ale art. 348 alin. (1^4) din Codul fiscal, se face pentru antrepozitele fiscale pentru producția exclusivă de vinuri realizată de către contribuabili, alții decât contribuabilii mari și mijlocii stabiliți conform reglementărilor în vigoare, micile distilerii prevăzute la art. 353 din Codul fiscal, precum și pentru micile fabrici de bere independente prevăzute la art. 349 din Codul fiscal, având în vedere că se autorizează de către autoritatea vamală teritorială competentă.
5. Introducerea unor prevederi privind comunicarea deciziei prin care autoritatea vamală teritorială competentă pentru autorizare a hotărât suspendarea, revocarea sau anularea autorizației și în cazul autorizațiilor deținute de antrepozitele fiscale pentru producția exclusivă de vinuri realizată de către contribuabili, alții decât contribuabilii mari și mijlocii stabiliți conform reglementărilor în vigoare, micile distilerii prevăzute la art. 353 din Codul fiscal, precum și micii producători independenți de bere prevăzuți la art. 349 din Codul fiscal.
6. Completarea prevederilor privind operatorii economici care nu sunt obligați să se autorizeze ca importatori autorizați, cu expeditorii înregistrați, având în vedere faptul că pot exista importuri efectuate de către operatori economici care dețin și această calitate.
7. Modificarea alin. (3) al art. 435 din Codul fiscal, în sensul stabilirii prin ordin comun al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală și al președintelui Autorității Vamale Române a condițiilor pentru obținerea atestatului de distribuție și comercializare angro băuturi alcoolice, tutun prelucrat și produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat, păcură și biocombustibili, având în vedere că procedura de înregistrare a operatorilor care comercializează angro produse accizabile, presupune depunerea și verificarea dosarelor de către organele vamale teritoriale, și ulterior, întocmirea referatului ce urmează a fi transmis la Comisie, iar prin ordin al președintelui ANAF nu se pot stabili atribuții în sarcina AVR.
8. Se propune modificarea prevederilor privind obligația constituirii unei garanții de 2.500.000 lei, sub forma prevăzută la art. 348 alin. (1) din Codul fiscal și deținerea în proprietate de active corporale fixe în valoare de minimum 2.500.000 lei, în sensul că doar operatorii economici care doresc să distribuie și să comercializeze angro produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant și biocombustibili au această obligație, iar operatorii economici care doresc să distribuie și să comercializeze angro gaz petrolier lichefiat și păcură au obligația constituirii unei garanție de 250.000 lei, sub forma prevăzută la art. 348 alin. (1) din Codul fiscal, având în vedere că nivelul accizelor pentru gaz petrolier lichefiat și păcură este considerabil mai mic față de cel prevăzut pentru benzine, motorine, petrol lampant, precum și destinația acestor produse (încălzire) și volumul redus al cantităților tranzacționate la nivelul unui an. De asemenea, se propune introducerea unei excepții, în sensul că operatorii economici care distribuie și comercializează angro mai multe tipuri de produse energetice prevăzute la art. 435 alin. (3) din Codul fiscal trebuie să constituie o singură garanție.
9. Introducerea unei dispoziții tranzitorii pentru operatorii economici care desfășoară activități economice cu produse accizabile pentru care trebuie să se autorizeze/înregistreze ca operator economic care distribuie și comercializează angro păcură sau comercializează în sistem en detail păcură, exportator înregistrat, importator autorizat de produse energetice prevăzute la art. 435 alin. (3) din Codul fiscal, ori ca distribuitor de produse energetice, în sensul că aceștia au obligația de a solicita autorizarea/înregistrarea începând cu data de 15 martie și cel târziu până la data de 15 aprilie 2026, inclusiv, în vederea asigurării continuității activităților economice cu produse accizabile.

► Proiectul propune modificări și la Titlul VIII „Accize și alte taxe speciale” din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Având în vedere prevederile art. V din OUG nr. 89/2025 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, potrivit cărora operatorii economici care dețin autorizații de antrepozite fiscale, destinatari înregistrați, expeditori înregistrați, importatori autorizați, precum și operatorii economici care dețin atestate de distribuție și comercializare angro băuturi alcoolice, tutun prelucrat și produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, au obligația de a solicita din nou autorizarea sau înregistrarea, după caz, se propune modificarea prevederilor art. 345 alin. (3^5) din Codul fiscal pentru ca aceste prevederi care vizează plata anticipată a accizelor să se aplice doar în primele 36 de luni de la obținerea pentru prima dată a autorizației pentru antrepozitarii autorizați începând cu data de 1 ianuarie 2024.

► OUG nr. 70/2024 privind unele măsuri de implementare și utilizare a decontului precompletat RO e-TVA și valorificarea datelor și informațiilor prin implementarea unui sistem de guvernanță specific, precum și alte măsuri fiscale. Se propune abrogarea prevederilor art. 5 referitoare la transmiterea Notificării de conformare RO e-TVA, având în vedere că, prin punerea la dispoziția persoanelor impozabile a decontului precompletat, notificarea persoanelor impozabile cu privire la identificarea unor diferențe devine redundantă. De asemenea, se propune abrogarea prevederilor art. 8 referitoare la selectarea persoanelor impozabile ce urmează a fi suspuse inspecției fiscale, cercetării documentară sau controlului antifraudă, întrucât aceste prevederi conduc la o dublă reglementare, selecția contribuabililor pe baza analizei de risc fiind deja prevăzută de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, la art. 121 și 136. Pentru corelare, se impune și abrogarea lit. h) de la art. 14 alin. (2).

► Se propune suspendarea aplicării prevederilor art. 7 alin. (10) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, până la data de 31 decembrie 2026, interval de timp necesar pentru finalizarea proceselor de digitalizare ale MF/CNIF/ANAF care vor permite accesarea de către contribuabili a informațiilor privind clasa/subclasa de risc fiscal prin mijloace electronice. Astfel, nu va mai fi necesar să se instituie o corespondență organ fiscal-contribuabil având ca obiect comunicarea clasei/subclasei de risc fiscal, fiecare contribuabil având posibilitatea să acceseze informația în cauză în contul propriu deschis în cadrul serviciului Spațiul privat virtual, abordare ce ar corespunde mai bine contextului digitalizării relaționării dintre cele două părți și totodată, s-ar elimina încărcarea, în mod nejustificat, a administrației fiscale cu activități (gestionarea unor astfel de cereri și a răspunsurilor pe care le implică) și o alocare ineficientă a resurselor umane și de timp.

„Întrucât nu este reglementată vreo limită referitoare la câte astfel de cereri poate formula un contribuabil (de ex. o dată pe an), pe de o parte, iar pe de altă parte, se prevede că informația respectivă se comunică prin orice mijloc de comunicare care asigură dovada primirii informației, prevederea în cauză are un efect negativ în ce privește supraîncărcarea cu activități a organului fiscal și reprezintă o creștere a birocrației. Altfel spus, s-a instituit o activitate voluminoasă de corespondență organ fiscal-contribuabil (având în vedere că, practic, fiecare contribuabil din România, persoană fizică sau juridică poate formula astfel de cereri)”, se menționează în Nota de fundamentare.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)