MNLR | Marți, 19 martie, dezbaterea „Alexandru Macedonski - 170 de ani de la naștere”
Numărul 10, 13-19 mar. 2024 » Roza vânturilor
Muzeul Național al Literaturii Române găzduiește, la sediul din str. Nicolae Crețulescu nr. 8, dezbaterea „Alexandru Macedonski – 170”, organizată cu ocazia împlinirii a 170 de ani de la nașterea scriitorului. Potrivit unui comunicat al organizatorilor, la eveniment vor participa: Nicolae Oprea, Călin Andrei-Mihăilescu (zoom), Caius Dobrescu, Paul Cernat, Andreea Teliban, Otilia Ungureanu. Moderator: Ioan Cristescu.
Poet, prozator, dramaturg și publicist, Alexandru Macedonski a fost o figură controversată, cu o biografie îndelung discutată. Epigramistul și poetul Cincinat Pavelescu a schițat în „Amintiri literare” un scurt portret al „personajului” Macedonski: „Sub o frunte largă și orgolioasă purta pe nasul său acvilin ochelari de aur. Părul rar era despărțit în două printr-o cărare în mijlocul frunții lărgite de o calviție precoce. Împrejurul urechilor armonioase, părul învolt era întărit cu fierul. Mustața scurtă și deasă avea vârfurile ascuțite și drepte. Întrebuința, pentru ținuta lor marțială, un cosmetic de ceară neagră. La gât îi flutura o lavalieră sumbră, iar jobenul înalt (de mătase) era pălăria sa de predilecție. Redingota, cu reveruri de mătase, butonată până sus, îi da aer, ca și lui Duiliu Zamfirescu, de militar îmbrăcat civil. Mergea pe stradă cu picioarele puțin încovoiate, legănându-și capul, cu ochii vii, mari și visători, absenți din larma și mișcarea de stup a Capitalei, și pierdut într-o viață lăuntrică, adâncă și concentrată”.
În „Dicționarul general al literaturii române” (M/O), Eugen Simion afirma: „Este limpede că Macedonski este un poet special în literatura română. El ilustrează, înainte de orice, un mod de a fi poet în lumea românească, din altă familie spirituală și morală decât Alecsandri și Eminescu. Este boemul înfumurat și estetizant, plin de sine și, în același timp, vulnerabil, capabil de mari gesturi de generozitate și, totodată, nedrept până la cruzime. Poezia este, cum au recunoscut toți, violent inegală, cu mari căderi, dar și cu uriașe izbânzi estetice. A încercat, în modul lui gălăgios și retoric, să înnoiască lirismul românesc, inclusiv în structurile lui formale, și a reușit. Modernitatea românească îi datorează mult. În fond, Macedonski e cel care o pregătește și, într-o măsură, o ilustrează prin vocația lui de animator și, desigur, prin geniul său – atât cât este – nestatornic, iritat, inegal și nu de puține ori profund și sclipitor.”
„Fără cărți, istoria e tăcută, literatura nu are glas, știința e infirmă, iar gândirea suspendată”
O istorie a banilor românești, reconstituită „vizual” într-un celebru muzeu
Actuala „ofensivă” a cărții înregistrează noi victorii pe „frontul” lecturilor de calitate
Susținere financiară suplimentară pentru protejarea „Tezaurului Uman Viu”
ArtSafari: cinci expoziții de excepție cu opere ale marilor artiști plastici români
Istoria Teatrului, o „scenă” pentru eternitate
Cartea pentru copii, de la „Cenușăreasă” la podiumul premianților
Monumentele istorice, comori pentru eternitate