Nevoia de comparații
Numărul 29, 18-24 octombrie 2016 » La început a fost cuvântul...
Aproape nimic pe lumea aceasta nu se judecă (în sens de evaluare) fără apelul la comparaţii. În acest fel, ajungem şi la superlative. Nu discutăm aici cât de îndreptăţit este să caracterizăm un om, o activitate, un obiect, o întâmplare etc. etc., ci ne referim la modul în care sunt construite anumite fraze.
Astfel, ne-a fost dat să auzim într-o emisiune TV că „manifestarea a constituit un lucru foarte rarisim”. Ar fi fost de ajuns să se zică „rarisim”, întrucât acest cuvânt conţine, în sine, superlativul. Mai apropiat de textele cu care se confruntă cititorii noştri este felul inadecvat în care se recurge la noţiunea de „optim”. Tot la un post de televiziune am auzit: „Cea mai optimă soluţie a fost identificată de…” (urma numele unei personalităţi din lumea ştiinţei). Or, se ştie că „optim” nu admite grade de comparaţie. Ori este „optim” ori nu este, aşa cum se petrec lucrurile şi cu „exact”, „corect”, „infim”, „complet” ş.a.m.d.
Chiar dacă întâlnim rar formula „mai superioare”, nu putem să nu consemnăm chiar şi puţinele cazuri în care este folosită. De data aceasta este o frază găsită într-un cotidian bucureştean: „Produsele noastre sunt mai superioare decât în oricare altă întreprindere de profil din ţară”. Evident, noţiunea de „superior” indică, fără putinţă de tăgadă, o comparaţie, un mod de raportare la anumite repere de ordin calitativ.
Numărul situaţiilor în care superlativul este utilizat greşit nu se epuizează cu exemplele de mai sus. Cuvinte de tipul „extrem”, „suprem”, „maxim”, „minim” nu suportă adăugiri de felul următor: „foarte”, „cele mai”, „inferior”, „minor”, „major”. Ne stau la dispoziţie, în această privinţă, exemple cu duiumul. Bunăoară, o emisiune de radio a inclus un interviu cu un manager „certat” cu limba română. Din foarte multele derapaje (aici „foarte” este la locul lui) am ales câteva: „cea mai minoră situaţie ne-a condus la rezultate foarte minimale”; „ne confruntăm permanent, tot timpul, cu foarte multe împrejurări mai majore decât până acum”; „tot atât de neplăcut este faptul că avem unele produse mai inferioare calitativ”. Constatăm un cumul de erori, toate caracterizate prin pleonasme supărătoare. Era să zic „foarte supărătoare”, dar economia de superlative este justificată fie şi numai din pricina faptului că previne greşeli de genul celor semnalate săptămână de săptămână în această rubrică. În materie de exemple, din nefericire, se potriveşte zicala „are balta peşte”. (T.B.)
Actuala „ofensivă” a cărții înregistrează noi victorii pe „frontul” lecturilor de calitate
Susținere financiară suplimentară pentru protejarea „Tezaurului Uman Viu”
ArtSafari: cinci expoziții de excepție cu opere ale marilor artiști plastici români
Istoria Teatrului, o „scenă” pentru eternitate
Cartea pentru copii, de la „Cenușăreasă” la podiumul premianților
Monumentele istorice, comori pentru eternitate
La MNAR, filmul de artă este la el acasă
România devine un hub cultural-artistic atestat și de un important festival cinematografic