Performanţe şi contraperformanţe

Performanțe și contraperformanțe

Numărul 4, 6-12 februarie 2018  »  La început a fost cuvântul...

Într-o emisiune de televiziune pe tema rezultatelor actuale din economia românească, unul dintre participanți a recurs, de mai multe ori, la cuvântul „performanță”. Astfel, s-a referit la „performanțe bune”, la „enorm de multe performanțe”, la „o realizare deosebit de bună care poate fi apreciată ca o adevărată performanță”. Dacă luăm, pe rând, sintagmele și frazele citate, constatăm, cel puțin, tot atâtea erori de exprimare. Oare sunt posibile „performanțe rele”? Când vorbim despre „performanțe” nu putem să evocăm altceva decât rezultate pozitive. Prin urmare, în cazul „performanțelor bune”, avem de-a face cu o formulare pleonastică. Apoi, afirmația potrivit căreia a fost vorba despre „enorm de multe performanțe” impune câteva observații. „Enorm” nu are termen de comparație. Este un cuvânt care indică existența a ceva la superlativ. Eroarea mai mare constă, însă, în ignorarea faptului că o „performanță autentică” este, de regulă, echivalentul unui record, al unui vârf de realizări într-un anumit domeniu. Deci, dacă se înregistrează un număr mare („enorm”) de rezultate identice ori similare nu mai poate fi vorba despre… „performanțe”. În sfârșit, ni s-a oferit și o tautologie din moment ce, în aceeași frază, se menționează „o realizare deosebită” și „o adevărată performanță”. Ambele expresii indică același nivel de reușită.

Interesul firesc față de „performanțe”, inclusiv în activitățile profesionale din diverse sfere ale vieții economico-sociale, se reflectă și în presa print de specialitate prin numeroase informații și comentarii. Între alte exemple care merită să fie examinate se află următorul: „Rezultatul cel mai bun în materie economică este performanța companiei X care a obținut cel mai mare profit din sectorul de retail al…”. Evident, dacă s-a obținut „cel mai bun rezultat” indiferent de domeniu sau de număr de competitori ne aflăm, neîndoios, în fața unei „performanțe”. Întrucât „performanța” nu poate fi identificată decât dacă recurgem la comparații, din momentul în care precizăm că o anumită companie a obținut „cel mai mare profit” în raport cu alți actori din domeniul respectiv, am implicat noțiunea de „performanță”. Cum s-a văzut, în respectiva frază, pleonasmele s-au întâlnit cu tautologiile.

Mai reținem frecventa utilizare a derivatului de „performer” la care se recurge uneori neinspirat. Într-o emisiune de radio s-a spus: „Câștigarea statutului de performer reprezintă o recunoaștere socială care consacră obținerea unor reușite de excepție într-o competiție a elitelor din domeniu”. Culmea ar fi fost să devină „performer” nu prin obținerea unor „reușite de excepție”, ci prin… „nereușite”. La fel, dacă ne referim la o „competiție a elitelor”, nu poate să existe vreun „performer” în condițiile în care „reușitele” sale nu sunt „de excepție”. Ca și în cazul acumulării de numeroase alte greșeli de exprimare, mai potrivit ar fi să le numim… „contraperformanțe”. (T.B.)

(Copyright foto: kentoh / 123RF Stock Photo)

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!


Site-ul ceccarbusinessmagazine.ro folosește cookie-uri pentru analiza traficului și pentru îmbunătățirea experienței de navigare. Sunt incluse aici și cookie-urile companiilor/serviciilor terțe plasate pe acest site (Google Analytics, Facebook, Twitter, Disqus). Continuând să utilizezi acest website, ești de acord cu stocarea tuturor cookie-urilor pe acest device.