Ministerul Finanțelor Publice a publicat, pe site-ul instituției, un proiect de ordin pentru completarea articolului 2 din Procedura de anulare a obligațiilor de plată accesorii, aprobată prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.100/2020. Inițiatorii explică, în Referatul de aprobare, că prin OUG nr. 69/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum și pentru instituirea unor măsuri fiscale s-au reglementat unele măsuri de acordare a unor facilități fiscale. Potrivit dispozițiilor art. art. XXII alin. (1) din OUG nr. 69/2020, la propunerea președintelui ANAF, a fost emis Ordinul MFP nr. 2.100/2020 pentru aprobarea Procedurii de anulare a obligațiilor de plată accesorii.

„Este de menționat că OUG nr. 69/2020 nu introduce restricții cu privire la anumite categorii de contribuabili, context în care măsurile de anulare a accesoriilor se aplică pentru toate categoriile de debitori. (…) Prin urmare, de facilitățile fiscale prevăzute la art. IX-XII din OUG nr. 69/2020 pot beneficia și debitorii aflați în procedura insolvenței ori aflați în dizolvare, potrivit prevederilor legale în vigoare, astfel cum se menționează la art. 1 alin. (6) lit. c) din Procedura de anulare a obligațiilor de plată accesorii aprobată prin OMFP nr. 2100/2020, fără a se detalia cu privire la stadiul în care se află debitorii în cauză în procedura insolvenței. (…) Este de menționat că OUG nr. 69/2020 este un act normativ cu caracter special în raport de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările ulterioare, și stabilește reguli specifice în ceea ce privește definirea obligațiilor restante”, se menționează în Referatul de aprobare.

Astfel, potrivit art. VIII alin. (2), în sensul capitolului II din OUG nr. 69/2020, „prin obligații bugetare principale restante la data de 31 martie 2020 inclusiv se înțelege:

a) obligații bugetare pentru care s-a împlinit scadența sau termenul de plată până la data de 31 martie 2020 inclusiv, precum și obligațiile fiscale principale scadente în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 29/2020 privind unele măsuri economice și fiscal-bugetare și data de 31 martie 2020 inclusiv;

b) diferențele de obligații bugetare principale stabilite prin decizii de impunere comunicate până la data de 31 martie 2020 inclusiv, chiar dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată prevăzut la art. 156 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, precum și diferențele de obligații bugetare principale aferente perioadelor fiscale de până la data de 31 martie 2020 inclusiv, stabilite de organul fiscal central prin decizie de impunere emisă și comunicată până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, ca urmare a unei inspecții fiscale sau a verificării situației fiscale personale;

c) obligațiile bugetare principale aferente perioadelor fiscale de până la data de 31 martie 2020 inclusiv, stabilite prin decizie de impunere emisă din oficiu de organul fiscal sau prin declarație de impunere depusă cu întârziere de către contribuabil, în perioada cuprinsă între 1 aprilie 2020 și data depunerii cererii de anulare a accesoriilor inclusiv;

d) alte obligații de plată individualizate în titluri executorii emise potrivit legii și existente în evidența organului fiscal în vederea recuperării la data de 31 martie 2020 inclusiv, precum și obligațiile bugetare principale stabilite de alte organe decât organele fiscale, aferente perioadelor fiscale de până la data de 31 martie 2020, transmise spre recuperare organelor fiscale în perioada cuprinsă între 1 aprilie 2020 și data depunerii cererii de anulare a accesoriilor inclusiv.”

Pe de altă parte, art. 5 pct. 29 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență definește „insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, astfel:

a) insolvența debitorului se prezumă atunci când acesta, după 60 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor; prezumția este relativă;

b) insolvența este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței”.

De asemenea, art. 5 alin. (1) pct. 53 din același act normativ definește programul de plată a creanțelor ca fiind „graficul de achitare a acestora menționat în planul de reorganizare care include:

a) cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor, dar nu mai mult decât sumele datorate conform tabelului definitiv de creanțe; în cazul creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferință sumele vor putea include și dobânzile;

b) termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume.”

Cu alte cuvinte, debitorul aflat în insolvență se obligă să plătească sumele scadente în trecut la anumite termene.

În acest context, pentru evita posibilele interpretări, MFP propune, prin acest proiect, clarificarea dispozițiilor OMFP nr. 2100/2020 respectiv a definiției obligațiilor bugetare restante în sensul că, în scopul accesării facilităților prevăzute de OUG nr. 69/2020, sunt considerate restante și obligațiile bugetare datorate de debitorul aflat în insolvență pentru care s-a împlinit scadența până la data de 31 martie 2020, inclusiv, independent de existența unui tabel de creanțe sau a unui program de plată a creanțelor. „Subliniem că prin reglementarea propusă prin proiectul de ordin nu se instituie un drept al debitorului aflat în insolvență de a beneficia de facilitățile fiscale, temeiul în baza căruia se poate naște dreptul debitorului aflat în insolvență regăsindu-se în legislația primară, respectiv OUG nr. 69/2020, cu respectarea condițiilor prevăzute de această ordonanță de urgență”, menționează MFP.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)