Timpul, la trecut și prezent
Numărul 35-36, 8-21 sept. 2020 » La început a fost cuvântul...
Nimic nu este mai firesc decât situarea în timp a celor mai diverse fapte și date, inclusiv (sau mai ales) în sfera preocupărilor profesionale. De aici, interesul manifestat față de analizele oferite pe aceste teme de mass-media. Dar, ca și în alte cazuri, valoarea unor asemenea demersuri este diminuată de nerespectarea regulilor gramaticale și logice. Astfel, într-o emisiune de televiziune s-a afirmat că „succesul performanțelor nu poate fi reconfirmat decât de experiența trecutului”. Or, când vorbim despre „experiență”, ne referim, implicit, organic, la „trecut”. Când ar fi putut fi acumulată dacă nu în trecut? De asemenea, sintagma „succesul performanțelor” este un pleonasm sadea: „performanțele” reprezintă, incontestabil, un „succes”. Culmea ar fi contrariul!
Într-un editorial din presa cotidiană s-a „strecurat” și următoarea frază: „Existența și destinul unor astfel de teorii revolute (pentru ceea ce ne interesează, aici, nu este nevoie să ne referim la teoriile respective) aparțin trecutului mai mult sau mai puțin apropiat”. Pe lângă faptul că orice „existență” face parte dintr-un anumit „destin”, apare mai mult decât evident că referirea vizează doar „trecutul” din moment ce s-a precizat că respectivele „teorii” sunt… „revolute”.
Mai reținem, în aceeași ordine de idei, un comentariu radiofonic: „Efectele ulterioare măsurilor adoptate sunt legate de scurgerea timpului”. Cum ar fi altfel posibil să se verifice „efectele” unor măsuri în afara „timpului”? Cât despre „efectele ulterioare” să ne gândim cum ar fi sunat „efectele anterioare”. Oricum, recunoașterea unor erori ar reprezenta, cu adevărat, o consecință, o urmare (adică, „ulterior”) a comiterii acestora. Ceea ce, din păcate, se întâmplă destul de rar. (T.B.)
(Copyright foto: 123RF Stock Photo)
Actuala „ofensivă” a cărții înregistrează noi victorii pe „frontul” lecturilor de calitate
Susținere financiară suplimentară pentru protejarea „Tezaurului Uman Viu”
ArtSafari: cinci expoziții de excepție cu opere ale marilor artiști plastici români
Istoria Teatrului, o „scenă” pentru eternitate
Cartea pentru copii, de la „Cenușăreasă” la podiumul premianților
Monumentele istorice, comori pentru eternitate
La MNAR, filmul de artă este la el acasă
România devine un hub cultural-artistic atestat și de un important festival cinematografic