Unghiul de abordare a temelor preocupante, inclusiv în activitatea profesională a fiecăruia dintre noi, își găsește în paradoxurile din lucrările unor mari gânditori ai omenirii, repere ale celor mai bune practici. Așa, de exemplu, în legătură cu însemnătatea și rolul experienţei, George Santayana (1863-1952) remarca: „Trebuie să întâmpinăm cu drag viitorul, ţinând minte că în curând va fi trecut, și trebuie să respectăm trecutul, știind că odată a reprezentat tot ceea ce era omenește cu putinţă”. La rândul său, referindu-se tot la repere, Miguel de Unamuno (1864-1936) spunea: „O credinţă care nu se îndoiește este o credinţă moartă”. În context, paradoxul exprimat de André Gide (1869-1951) are, cu adevărat, valoare universală: „Cel mai bun mijloc de a învăţa să te cunoști e să încerci a-i înţelege pe ceilalţi”.