Banca Națională a României (BNR) a dat publicității Raportul asupra inflației, ediția mai 2025. Prin elaborarea și publicarea trimestrială a Raportului, BNR își propune să ofere tuturor celor interesați posibilitatea de a înțelege cât mai bine cadrul de analiză și, implicit, fundamentele deciziilor de politică monetară. Raportul asupra inflației a fost aprobat în ședința Consiliului de administrație al BNR din data de 16 mai 2025, iar proiecția macroeconomică a fost realizată pe baza informațiilor disponibile până la data de 30 aprilie 2025.

În cele ce urmează prezentăm sinteza acestui document. Subtitlurile aparțin redacției. Textul integral al Raportului poate fi citit pe site-ul BNR.

Reluarea traiectoriei descendente

După creșterea înregistrată în ultimele trei luni ale anului 2024, rata anuală a inflației IPC și-a reluat traiectoria descendentă în primul trimestru al anului 2025, coborând la 4,86% în luna martie, față de 5,14% în decembrie 2024. Această corecție, sprijinită inclusiv de efecte de bază favorabile, a fost determinată de contribuții dezinflaționiste ample din partea unor componente exogene, notabile fiind cea a prețurilor combustibililor (ca urmare a evoluției favorabile a cotației petrolului) și cea a prețurilor produselor din tutun. În cazul ambelor componente, contribuțiile la rata anuală a inflației au fost inferioare în intervalul analizat celor evidențiate în ultima proiecție. Aceste revizuiri în jos le-au contrabalansat doar parțial pe cele ascendente, consemnate de inflația de bază CORE2 ajustat. Rata medie anuală a inflației IPC și-a continuat, de asemenea, tendința de scădere în primul trimestru al anului, coborând în luna martie la nivelul de 5,1%, în cazul indicatorului calculat pe baza metodologiei naționale și, respectiv, la 5,4%, în cazul celui calculat conform indicelui armonizat (IAPC). Deși procesul de convergență a indicelui armonizat către media europeană a continuat, ecartul față de aceasta se menține încă la valori relativ ridicate (2,8 puncte procentuale – pp –    în luna martie), indicând un ritm al dezinflației în continuare mai lent în România.

Rata anuală a inflației CORE2 ajustat a revenit pe o traiectorie descendentă în primul trimestru al anului 2025, nivelul său reducându-se la 5,2% în martie, de la 5,6% la finele anului 2024. Ritmul acestei dezinflații rămâne însă moderat. Mai mult, în profil lunar, dinamica anuală a inflației de bază a înregistrat o ușoară accelerare în luna martie față de februarie, de 0,2 pp. Evoluția recentă a indicatorului a reliefat presiuni inflaționiste semnificative. Acestea au fost vizibile în special pe segmentul alimentelor procesate, unde s-au resimțit creșteri ale costurilor cu anumite materii prime agricole și cu forța de muncă, dar și la nivelul componentei de servicii, unde dinamica ridicată a costurilor salariale continuă să se propage în prețurile finale. Nivelurile încă ridicate ale așteptărilor inflaționiste pe termen scurt, deși relativ stabile în ansamblu în perioada recentă, au contribuit, la rândul lor, la persistența presiunilor asupra inflației de bază. Cumulat, aceste influențe au contrabalansat parțial influențele dezinflaționiste generate de temperarea dinamicii anuale a prețurilor bunurilor nealimentare (favorizată de evoluția prețurilor bunurilor din import) și de impactul intrării în teritoriu negativ a gapului PIB la începutul anului curent.

Dinamica anuală a costurilor unitare cu forța de muncă pe ansamblul economiei a înregistrat o atenuare în trimestrul IV 2024, atingând 14,1% (-2,6 pp față de trimestrul anterior), în condițiile în care decalajul dintre remunerarea pe salariat și productivitate s-a mai redus în ultima parte a anului 2024. În industrie, rata anuală de creștere a costului salarial unitar a coborât semnificativ, până la 10,5% în trimestrul IV 2024 (cu 8 pp sub media trimestrului anterior), pe fondul unei temperări considerabile a dinamicii anuale a câștigurilor salariale (12,1%, -4 pp), în paralel cu accelerarea ritmului productivității (1,5% în trimestrul IV, cu 3,5 pp peste nivelul din trimestrul III). Cu toate acestea, majorarea salariului minim începând cu ianuarie 2025 și unele modificări fiscale prevăzute în OUG nr. 156/2024 sunt de natură a inhiba ajustarea descendentă, dinamica anuală a costului salarial unitar reaccelerând până la 16,4% în intervalul ianuarie-februarie.

O politică monetară proactivă

În ședința din 14 februarie 2025, Consiliul de administrație al BNR a hotărât menținerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 6,50% pe an. Ratele dobânzilor facilităților permanente au fost, de asemenea, menținute la 5,50% pe an în cazul celei de depozit și la 7,50% pe an în cazul celei de creditare (Lombard). Rata anuală a inflației crescuse peste așteptări în ultimele trei luni ale anului 2024, urcând în decembrie la 5,14%, de la 4,62% în septembrie, în principal ca efect al scumpirii combustibililor, dar și ca urmare a noilor majorări înregistrate de prețurile alimentelor, pe fondul secetei severe din vara anului trecut și al creșterii cotațiilor unor mărfuri. La rândul ei, rata anuală a inflației CORE2 ajustat și-a întrerupt trendul descendent în trimestrul IV 2024, menținându-se până în decembrie la nivelul atins la finele trimestrului III (5,6%). Această evoluție a fost consecința influențelor contrare venite în perioada respectivă, pe de o parte, din efectele de bază dezinflaționiste de la nivelul subcomponentelor non-alimentare și din scăderea dinamicii prețurilor importurilor, și, pe de altă parte, din majorarea cotațiilor unor mărfuri agroalimentare, precum și din costurile salariale crescute, transferate cel puțin parțial asupra unor prețuri de consum, inclusiv pe fondul așteptărilor inflaționiste pe termen scurt încă înalte și al cererii solide de bunuri.

Incertitudini și riscuri continuau să decurgă din conduita viitoare a politicii fiscale, date fiind, pe de o parte, impactul prezumat al măsurilor fiscal-bugetare corective implementate sau adoptate până acum, iar pe de altă parte, cerința consolidării bugetare în conformitate cu Planul bugetar-structural pe termen mediu convenit cu CE, precum și cu procedura de deficit excesiv. O sursă de incertitudini și riscuri rămâneau însă și condițiile de pe piața muncii și ritmul creșterii salariilor din economie. Totodată, incertitudini semnificative continuau să fie asociate dinamicilor prețurilor energiei și alimentelor, precum și traiectoriei viitoare a cotației țițeiului, iar riscuri notabile veneau din tendința de extindere a protecționismului comercial, cu potențial impact asupra cotațiilor altor materii prime, precum și asupra prețurilor unor bunuri intermediare și finale. Incertitudini și riscuri crescute la adresa perspectivei activității economice, implicit a evoluției pe termen mediu a inflației, generau războiul din Ucraina și situația din Orientul Mijlociu, dar mai cu seamă mersul economiei globale/zonei euro și al comerțului internațional în contextul măsurilor de politică comercială ale administrației americane. Totodată, absorbția și utilizarea fondurilor europene, în principal a celor aferente programului „Next Generation EU”, sunt condiționate de îndeplinirea unor ținte și jaloane stricte. Ele sunt însă esențiale pentru realizarea reformelor structurale necesare, inclusiv a tranziției energetice, dar și pentru contrabalansarea, cel puțin parțială, a efectelor contracționiste ale conflictelor geopolitice și ale consolidării bugetare. Relevante rămâneau, de asemenea, deciziile de politică monetară ale BCE și Fed, precum și atitudinea băncilor centrale din regiune.

Ulterior, rata anuală a inflației a scăzut în ianuarie 2025 la 4,95%, de la 5,14% în decembrie 2024, și a crescut în februarie la 5,02%. Față de finele anului trecut, aceasta s-a redus mai puțin decât s-a anticipat, în condițiile în care scăderile de dinamică consemnate pe ansamblul primelor două luni ale trimestrului I de prețurile alimentelor, produselor din tutun și combustibililor au fost contrabalansate în bună măsură de accelerarea creșterii prețurilor energiei și a prețurilor administrate. Concomitent, rata anuală a inflației CORE2 ajustat și-a reluat descreșterea în acest interval într-un ritm vizibil mai alert, așa cum s-a previzionat, coborând la 5,0% în februarie 2025, de la 5,6% în decembrie 2024, în principal sub impactul efectelor de bază dezinflaționiste de la nivelul subcomponentelor non-alimentare și al scăderii dinamicii prețurilor importurilor. Influențe moderate de sens opus au continuat să vină din majorarea cotațiilor unor mărfuri agroalimentare, precum și din costurile salariale crescute, transferate cel puțin parțial asupra unor prețuri de consum, inclusiv pe fondul cotelor ridicate ale așteptărilor inflaționiste pe termen scurt. La rândul său, activitatea economică își accelerase peste așteptări creșterea în trimestrul IV 2024, la 0,8%, de la 0,1% în precedentele trei luni (variație trimestrială), astfel încât excedentul de cerere agregată își încetinise probabil tendința de restrângere în acest interval în raport cu previziunile precedente. Față de aceeași perioadă a anului trecut, avansul PIB s-a redus la 0,7% în trimestrul IV 2024, de la 1,2% în trimestrul anterior. Creșterea în termeni anuali a consumului gospodăriilor populației rămăsese totuși alertă în acest interval, temperându-se doar ușor în raport cu trimestrul III, în timp ce formarea brută de capital fix consemnase o amplă contracție în raport cu perioada similară a anului precedent. Totodată, evoluția exportului net își mărise impactul contracționist, în condițiile în care dinamica anuală a volumului importurilor de bunuri și servicii se reamplificase, iar cea a volumului exporturilor a continuat să se adâncească în teritoriu negativ. Deficitul comercial își încetinise totuși creșterea în termeni anuali și în acest trimestru – pe fondul ameliorării semnificative a raportului de schimb –, însă deficitul de cont curent și-a accelerat-o puternic, dată fiind și deteriorarea severă a balanțelor veniturilor, inclusiv pe seama fluxurilor de fonduri europene de natura contului curent.

La momentul ședinței Consiliului de administrație al BNR din 7 aprilie 2025, potrivit noilor evaluări, rata anuală a inflației urma să rămână fluctuantă în semestrul I 2025, continuând să se reducă în martie, pe o traiectorie mai ridicată decât cea evidențiată în prognoza pe termen mediu din februarie 2025, și urmând să consemneze în trimestrul II o creștere moderată, relativ în linie cu previziunile precedente, sub impactul efectelor de bază nefavorabile asociate evoluțiilor prețurilor energiei și alimentelor din perioada similară a anului trecut.

Pe baza evaluărilor și a datelor disponibile în acel moment, precum și în condițiile incertitudinilor deosebit de ridicate, Consiliul de administrație al BNR a hotărât în ședința din 7 aprilie 2025 menținerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 6,50% pe an. Totodată, s-a decis menținerea ratei dobânzii la facilitatea de depozit la 5,50% pe an și la 7,50% pe an pentru facilitatea de creditare (Lombard). De asemenea, Consiliul de administrație al BNR a decis menținerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei și în valută ale instituțiilor de credit.

Riscuri, incertitudini, perspective

Contextul economic global este caracterizat de un grad sporit de impredictibilitate, perioada recentă fiind marcată de materializarea unora dintre sursele de risc anticipate în Raportul anterior. Aceste evoluții au accentuat divergențele dintre marile blocuri economice. În Statele Unite, atitudinea prudentă adoptată de Rezerva Federală în ședința de politică monetară din luna martie a survenit în contextul în care semnele anterioare de reziliență economică au fost parțial temperate de datele efective recente, iar incertitudinile legate de tensiunile comerciale și riscul persistenței presiunilor inflaționiste s-au accentuat. Totodată, indicatorii de sentiment și încredere publicați în luna aprilie semnalează o deteriorare vizibilă a perspectivelor economice din zona euro, ca reacție la anunțarea noilor tarife comerciale și pe fondul slăbiciunii persistente din industria prelucrătoare. Această evoluție, alături de presiuni inflaționiste considerate mai temperate comparativ cu cele din SUA, a susținut continuarea ciclului de relaxare a politicii monetare de către Banca Centrală Europeană în luna aprilie. La nivel global însă procesul dezinflaționist este îngreunat de noile presiuni anticipate asupra lanțurilor de aprovizionare, generate de accentuarea protecționismului. În zona euro, deși proiecțiile pe termen mediu indică o convergență graduală a inflației către țintă, persistă provocări legate de nivelul încă ridicat al inflației serviciilor, susținut de o piață a muncii care se ajustează lent.

Conform scenariului de bază actualizat, după nivelul de 4,86% atins în luna martie 2025, în scădere de la 5,14% la finele anului trecut, rata anuală a inflației IPC este anticipată să crească marginal în următorul trimestru, la 5,1% în luna iunie, și să se mențină la acest nivel și în luna septembrie. Indicatorul își va relua traiectoria descendentă începând din trimestrul IV 2025, atingând 4,6% în decembrie și va reintra în interiorul intervalului țintei în trimestrul III 2026, cu două trimestre mai târziu față de proiecția precedentă. Ulterior, rata anuală a inflației se va stabiliza în jumătatea superioară a intervalului țintei, nivelul prognozat pentru sfârșitul anului 2026 fiind de 3,4%, iar la orizontul prognozei, trimestrul I 2027, de 3,3%.

Comparativ cu Raportul anterior, noua traiectorie a ratei anuale a inflației IPC este revizuită în sens ascendent pe aproape tot intervalul de proiecție, cu excepția trimestrului II 2025. Revizuirile sunt de +0,8 pp pentru luna decembrie 2025 și de +0,3 pp pentru sfârșitul anului 2026. Aceste ajustări sunt motivate de contribuții anticipate mai mari din partea inflației de bază – pe tot intervalul – și de impactul majorării prețului energiei electrice – în a doua jumătate a anului curent și prima jumătate a celui viitor –, reflectând ipoteza unei creșteri cu circa 15% a acestuia de la 1 iulie 2025, când expiră schema actuală de plafonare. Pe parcursul anului 2025, presiunile ascendente menționate anterior sunt doar parțial contrabalansate de dinamici anticipate mai favorabile pentru majoritatea celorlalte componente exogene ale coșului (combustibili, tutun, alcool și LFO). Traiectoria ratei anuale a inflației IPC din anul 2026 va fi marcată de efecte de bază semnificative, induse de șocurile anticipate pentru anul curent, cu precădere cel legat de prețul energiei electrice. În consecință, se anticipează o volatilitate sporită a inflației anuale pe parcursul anului 2026, cu fluctuații în ambele sensuri.

Prognoza privind rata anuală a inflației CORE2 ajustat indică o traiectorie continuu descendentă în următoarele opt trimestre, cu excepția trimestrului II a.c. Cu toate acestea, ritmul dezinflației este anticipat a fi unul relativ lent, indicatorul urmând să reintre în intervalul țintei de inflație abia în trimestrul III 2026, cu două trimestre mai târziu față de runda precedentă, similar inflației IPC. Astfel, rata anuală a inflației de bază este proiectată la 4,5% la sfârșitul anului curent și la 3,2% în decembrie 2026. Această traiectorie descendentă, deși graduală, a inflației CORE2 ajustat este susținută de factori fundamentali precum contribuția negativă, dar limitată, a gapului PIB, moderarea doar treptată a anticipațiilor inflaționiste și o dinamică relativ stabilă a prețurilor bunurilor din import. Revizuirea în sens ascendent a proiecției inflației de bază comparativ cu cea din februarie (cu 0,8 pp la finele anului 2025 și cu 0,3 pp în decembrie 2026) este motivată însă de presiunile inflaționiste recente, mai ample și mai persistente decât se anticipa anterior, la nivelul componentei de servicii (ca urmare a dinamicii costurilor salariale) și al alimentelor procesate (reflectând puseuri ale prețurilor unor materii prime agricole). La acestea se adaugă și impactul unor ajustări marginale în sens ascendent ale anticipațiilor inflaționiste și ale dinamicii prețurilor bunurilor din import.

În România, activitatea economică a înregistrat o decelerare semnificativă în 2024, creșterea medie anuală a PIB real coborând la 0,8%, de la 2,4% în 2023. Evoluția a avut la bază o dinamică alertă a consumului gospodăriilor populației, acoperit însă în mare parte din importuri, și o reducere consistentă a investițiilor, pe fondul unei conjuncturi nefavorabile care a afectat activitatea din industrie, exporturile, precum și intrările de capitaluri sub forma investițiilor străine directe și a fondurilor europene. Perspectivele pe termen scurt indică menținerea unui parcurs modest al economiei în prima jumătate a anului 2025, reflectând, pe plan intern, prelungirea calendarului electoral până în trimestrul II 2025, iar pe plan extern, incertitudinea sporită generată de tensiunile comerciale globale, precum și impactul acestora, transmis atât prin canale directe, cât și indirecte, asupra economiei românești.

În plus, dinamica proiectată a activității economice este influențată și de debutul, de la începutul anului curent, al procesului de consolidare fiscală. Acest determinant a avut un rol esențial în erodarea completă a excedentului de cerere agregată din economie și trecerea gapului PIB în teritoriu negativ încă din trimestrul I 2025, când este evaluat la -0,04%. Măsurile de consolidare fiscală afectează atât resursele financiare disponibile pentru consum ale gospodăriilor populației, cât și deciziile de investiții ale companiilor. Astfel, pe termen mediu este previzibilă o temperare a dinamicii cererii interne și, respectiv, o adâncire a gapului PIB în teritoriu negativ, acesta fiind estimat să atingă și să se mențină la un minim de -0,9% în intervalul trimestrul IV 2025 – trimestrul II 2026. În consecință, deși proiecția actualizată menține, similar rundei anterioare, perspectiva unei reveniri graduale a creșterii economice pe termen mediu, susținută de dinamica încă relativ solidă a PIB potențial (chiar dacă ușor revizuită în jos), coordonatele actuale indică o temperare a ritmului acestei redresări atât în 2025, cât și în 2026.

Dinamica consumului individual efectiv al gospodăriilor populației este de așteptat să încetinească, în special pe parcursul acestui an, față de ritmul alert din 2024, sub impactul temperării venitului disponibil real și al deteriorării încrederii consumatorilor. În schimb, după contracția accentuată din trimestrul IV 2024, formarea brută de capital fix își va relua, în termeni secvențiali, creșterea, încă de la începutul anului 2025. Totuși, traiectoria investițiilor pe termen mediu rămâne strict condiționată de menținerea încrederii agenților economici și a percepției favorabile a investitorilor străini, dar mai ales de o accelerare decisivă a implementării proiectelor finanțate din fonduri europene.

În contextul evoluțiilor din mediul intern și extern, marcat de impactul tot mai pronunțat al șocurilor protecționiste recente, exporturile de bunuri și servicii sunt anticipate a cvasistagna în 2025. O redresare a acestora este așteptată cu precădere în 2026, pe fondul unei revigorări mai consistente a cererii externe. Importurile de bunuri și servicii, reflectând dinamica cererii interne, își vor menține probabil un avans relativ robust. Ca urmare, deficitul de cont curent este prognozat să rămână la niveluri ridicate, deși pe o traiectorie ușor descendentă față de valoarea din 2024 (8,4%), reflectând și efectele consolidării fiscale. Per ansamblu, structura creșterii economice evidențiază în continuare rolul dominant al consumului privat (deși în atenuare), în timp ce formarea brută de capital fix va contribui pozitiv la dinamica PIB abia în 2026. Contribuția exportului net, deși se ameliorează față de 2024, rămâne negativă pe parcursul intervalului de prognoză.

Conduita recentă a politicii monetare a BNR a vizat readucerea durabilă a ratei anuale a inflației în linie cu ținta staționară de 2,5% ±1 pp, inclusiv prin ancorarea anticipațiilor inflaționiste pe termen mediu, într-o manieră care să contribuie la realizarea unei creșteri economice sustenabile.

Intervalul scurs de la publicarea Raportului asupra inflației din februarie a fost marcat de materializarea parțială a unora dintre riscurile anticipate la acel moment, notabilă fiind tendința de intensificare a protecționismului comercial, cu efecte de amplificare a incertitudinii globale. În același timp, tensiunile geopolitice sunt persistente, deși fără escaladări majore recente, iar pe plan intern configurația pe termen mediu a politicilor fiscale și de venituri continuă să reprezinte o sursă relevantă de incertitudine. În acest context, evaluarea curentă a balanței riscurilor la adresa proiecției inflației indică predominanța celor de natură ascendentă, în special în cazul unor noi recrudescențe ale tensiunilor comerciale și al celor asociate expirării schemelor de plafonare a prețurilor la energie electrică și gaze naturale. Accentuarea protecționismului comercial menționată anterior induce volatilitate pe piețele financiare, antrenează riscul unor măsuri de retorsiune și potențiale perturbări ale lanțurilor de valoare adăugată, afectând negativ încrederea și deciziile investiționale, generând perspective potențial divergente pentru evoluția ratei inflației. Astfel, scumpirea bunurilor din import și disfuncționalitățile din lanțurile de aprovizionare pot alimenta presiuni inflaționiste, însă acestea ar putea fi contrabalansate de efectul dezinflaționist al unei potențiale contracții a cererii agregate. Concomitent, riscurile induse de acești factori la adresa activității economice sunt orientate preponderent în sens descendent. În acest context, probabilitatea unor evoluții de tip stagflaționist la nivel global crește. La aceste riscuri se adaugă persistența tensiunilor geopolitice, fără semne de detensionare durabilă, și incertitudinile ridicate privind prețurile materiilor prime energetice, care reflectă atât riscuri din partea ofertei, cât și perspectivele fluctuante privind evoluția cererii globale.

Pe plan intern, în contextul electoral prevalent la momentul finalizării analizei din prezentul Raport, se conturau incertitudini suplimentare, atât prin prisma reacțiilor posibile, pe termen scurt, ale piețelor financiare – inclusiv asupra dinamicii cursului de schimb al leului, a randamentelor titlurilor de stat și ale celor de pe piața interbancară, a primei suverane de risc sau a volatilității activelor – cât și prin posibilele implicații, pe termen mediu și lung, asupra concepției și continuității politicilor fiscale și ale celor structurale.

Aplicarea măsurilor de consolidare fiscală prevăzute pentru anul 2025 prin OUG nr. 156/2024 a contribuit într-o anumită măsură la reducerea incertitudinilor pe termen scurt în ce privește conduita politicii bugetare. Cu toate acestea, atingerea țintelor asumate de autorități în planul multianual necesită măsuri de ajustare suplimentare, nespecificate la momentul formulării prognozelor, ceea ce menține incertitudinea pe termen mediu. Impactul inflaționist net al acestor viitoare măsuri va depinde decisiv de structura lor: majorările de impozite indirecte ar genera presiuni ascendente, în timp ce creșterea impozitelor directe sau restrângerea cheltuielilor ar avea efecte dezinflaționiste. În același timp, atingerea țintelor de deficit bugetar asumate de autorități ar putea consolida credibilitatea externă, cu potențiale efecte favorabile asupra ratingului suveran și a percepției investitorilor. O astfel de evoluție ar favoriza menținerea unor costuri sustenabile de finanțare a datoriei publice și a celei externe și, totodată, ar sprijini stabilitatea fluxurilor de capital, a cursului de schimb și implicit a ratei inflației.

Riscul unei absorbții incomplete sau întârziate a fondurilor europene alocate se intensifică, având implicații negative multiple pentru economie. Atragerea fondurilor, în special a celor din PNRR – constrânsă de termenul-limită, sfârșitul anului 2026 –, se confruntă cu obstacole legate de capacitatea administrativă limitată, dificultăți deja observate în îndeplinirea jaloanelor și țintelor intermediare, precum și cu necesitatea revizuirii de către autorități a planului, pentru a maximiza gradul de utilizare a fondurilor disponibile. Orice întârzieri semnificative în absorbție ar limita volumul investițiilor finanțate prin aceste programe, diminuând impactul pozitiv asupra creșterii PIB potențial și capacitatea de a contrabalansa efectele restrictive ale consolidării fiscale. Suplimentar, ar fi afectată negativ finanțarea deficitului de cont curent, accentuând vulnerabilitățile externe în contextul nivelului deja redus al acoperirii acestuia din surse stabile.

Pe plan intern, incertitudini ridicate sunt atribuite evoluției viitoare a prețurilor la electricitate și gaze naturale, ulterior finalizării schemei de plafonare a acestora. În cazul electricității, schema va expira într-un orizont de timp relativ apropiat (la finalul lunii iunie), iar ofertele existente în prezent pe piață sugerează riscuri ascendente semnificative. Impactul direct al majorării prețurilor ar putea fi totodată amplificat de cel indirect, prin canalul costurilor de producție, respectiv de efectele de runda a doua, prin canalul anticipațiilor inflaționiste.

Riscurile provenite din evoluțiile de pe piața muncii continuă să se manifeste preponderent în sens inflaționist pe termen mediu. Persistă incertitudini considerabile privind amploarea translatării în prețuri a majorărilor salariale din sectorul privat, care ar putea fi mai accentuată decât în scenariul de bază, inclusiv ca reacție a companiilor la eliminarea unor facilități fiscale sectoriale (alimentar, construcții, IT&C) la începutul anului curent. Suplimentar, pe termen mediu, o eventuală accentuare a dezechilibrelor structurale – precum neconcordanțele dintre calificarea lucrătorilor și cerințele angajatorilor, inclusiv cele derivate din tranziția verde și digitală – ar putea alimenta noi presiuni asupra costurilor salariale și, implicit, genera presiuni inflaționiste superioare celor din scenariul de bază.

Coerență și consecvență în decizia BNR

Dată fiind perspectiva menținerii ratei anuale a inflației deasupra intervalului țintei până la mijlocul anului viitor și pe o traiectorie semnificativ mai ridicată decât cea anticipată anterior, și având în vedere riscurile și incertitudinile asociate  acesteia, Consiliul de administrație al BNR a decis în ședința din 16 mai 2025 menținerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 6,50%. Totodată, s-a decis menținerea ratei dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard) la 7,50% și a ratei dobânzii la facilitatea de depozit la 5,50%. De asemenea, Consiliul de administrație al BNR a hotărât păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei și, respectiv, în valută ale instituțiilor de credit.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)