Copil fiind, i s-a spus „Micul Mozart”, apoi, adolescentului și tânărului i s-a atribuit titlul de „Pianist genial”, iar la maturitate i se spunea doar Dinu Lipatti. Era de ajuns, atât aici, în țară, cât și pe meridianele globului pentru a stârni admirație și încântare în mijlocul celor mai rafinați melomani. Amintirea sa este și va fi, cu siguranță, vie deoarece a fost o excepție, acoperind o strălucită pagină de istorie națională și universală a muzicii de cea mai înaltă calitate, în care s-au întruchipat virtuți din totdeauna ale pământului său natal.

Nu ne propunem să-i schițăm biografia, deși conține momente cu un puternic mesaj emoțional, ci doar să semnalăm o impresionantă suită de manifestări ce i-au fost și îi sunt dedicate, în România și în străinătate. Este o mărturie a faptului că există încă preocupări majore în plan cultural, în centrul cărora se află mari personalități ale artei românești. În galeria lor, Dinu Lipatti ocupă un loc de seamă.

Evenimentul major l-a constituit concertul extraordinar de la Ateneul Român, unde, practic, Dinu Lipatti a debutat în 1922, la vârsta de numai cinci ani. Concertul din martie 2017 a fost susținut de Camerata Regală, sub bagheta maestrului Horia Andreescu. Programul a inclus lucrări ale lui Dinu Lipatti, ale lui Mozart și Chopin. Pianul a fost instrumentul-vedetă, iar protagoniștii s-au străduit (și au reușit) să-l omagieze, așa cum se cuvine, pe ilustrul muzician.

Nimic mai emoționantă decât evocarea primului concert susținut de „Micul Mozart”. Copilul firav, timid – care s-a așezat atunci la pian – a vrăjit întreaga asistență. S-a impus, astfel, cu autoritate, în galeria marilor pianiști, iar performanțele sale interpretative, dar și în materie de compoziții, l-au însoțit de-a lungul întregii vieți, întreruptă necruțător la numai 33 de ani, în urma unei boli nemiloase. Atunci, în 1922, în sală se afla o fetiță de aceeași vârstă care a devenit, la rândul ei, pianistă și… soția lui Dinu Lipatti.

Chiar dacă nu punem accentul pe elementele de ordin biografic, nu putem să nu reamintim, foarte pe scurt, că naș i-a fost George Enescu, iar profesori – Mihail Jora și Florica Musicescu. De asemenea, personalități ale muzicii universale, interpreți și compozitori și-au legat momente importante din viața lor de colaborarea artistică de excepție a lui Dinu Lipatti.

Numele său se află înscris pe plăci memoriale dintr-un triunghi artistic al Bucureștiului vechi și nou, pe bulevardul Lascăr Catargiu, pe străzile Grigore Alexandrescu și Povernei. Deseori, am văzut tineri și mai puțin tineri oprindu-se în fața plăcilor comemorative, în semn de prețuire față de tot ceea ce a făcut pentru muzică Dinu Lipatti. Un profund omagiu aduc și cei care se opresc în fața caselor memoriale din afara țării unde a trăit și lucrat Dinu Lipatti. În multe dintre localitățile din străinătate, care l-au avut ca oaspete pe Dinu Lipatti, Institutul Cultural Român a organizat, în aceste zile, manifestări evocatoare, cu larg răsunet în rândurile iubitorilor de muzică adevărată. Astfel, la Centenarul Dinu Lipatti nu se elogiază doar viața și opera unui pianist și compozitor desăvârșit, ci se reliefează și un mod exemplar de prețuire a marilor personalități artistice ale națiunii române.