Dimensiunea informativă a contabilității în procesul de asistare a deciziei economice prin utilizarea tehnologiei informaționale

Dimensiunea informativă a contabilității în procesul de asistare a deciziei economice prin utilizarea tehnologiei informaționale

Numărul 8, 17-23 mai 2016  »  În pregătirea celui de-al XXI-lea Congres al profesiei contabile

dr. ec. Ronela Manuela Lascu
Universitatea „Vasile Goldiș” din Arad
dr. ec. Marina-Adriana Pușcaș
Arad

Un alt material apărut în revista Corpului, Contabilitatea, expertiza și auditul afacerilor, care subliniază că, în prezent, informația a devenit o parte importantă a vieții noastre este cel pe care îl prezentăm în numărul de față. Informațiile contabile și sistemele informaționale contabile reprezintă aspecte tot mai importante în luarea deciziilor economice și în asigurarea transparenței decizionale. Aflată în centrul sistemului de informare economică, informația contabilă obținută prin utilizarea tehnologiilor informaționale rămâne singura sursă de comunicare și de cunoaștere a vieții economice.

ABSTRACT

The Informational Dimension of Accounting in Assisting Economic Decision-Making Due to Information Technology

Nowadays, information has become an important part of our life. Accounting information and accounting information systems represent an increasingly important aspect in economic decision-making and in ensuring decision-making transparency. At the core of economic information system, accounting information resulting from employing information techno­­logies remains the sole source of communication and of understanding the economic life. Perhaps, this was also the view of Leonardo da Vinci when he uttered “Numbers dominate our future!”.

Key terms: accounting information, information system, accounting information system, information technology, economic decision-making

În societatea actuală, întreprinderea modernă și sistemul informațional contabil constituie subiec­te dezbătute de specialiști pe de o parte ca urmare a dorinței întreprinderilor de a se ralia la curentul globalizării informaționale, iar pe de altă parte ca o consecință a cerințelor restrictive impuse de știința și practica contabile în domeniu. În aparență mul­te dintre sarcinile și funcțiile contabilității au fost trans­­ferate sistemului informatic, realizându-se în final un așa-numit sistem informațional contabil modern.

În acest context se poate face o deosebire clară între partea tehnică și cea de știință a contabilității, ca urmare a interpunerii sistemului in­­formatic între acestea, prin dezvoltarea unor pro­grame informati­ce care să cuprindă toate regulile, procedurile, me­todologiile și tehnicile necesare ob­ți­nerii conturilor anuale și informațiilor economi­co-financiare despre o entitate economică, pentru ca profesioniștii conta­bili să analizeze latura știin­țifică a acesteia.

B.H. Boar [1] consideră că tehnologiile in­for­­ma­ționale permit pregătirea, colectarea, trans­por­tul, regăsirea, memorarea, accesarea, prezentarea și trans­formarea informației în orice format (voce, grafică, text, video și imagine). Aceste mișcări pot avea loc prin diferite fluxuri de informații, respectiv: între oameni, între oameni și echipamente și/sau între echipamente.

Tehnologiile informaționale au avut un impact major asupra întreprinderilor, datorită mutațiilor intervenite prin noile forme de lucru, precum și prin noile activități pe care le generează. Noile for­me de lu­cru apărute în urma acestui impact includ te­lena­veta, biroul virtual și telelucrul.

☑ Telenaveta se definește ca fiind utilizarea teh­­nologiei informaționale pentru diminuarea sau elimi­­narea deplasării de la domiciliu către locul de muncă și invers.

☑ Biroul virtual reprezintă consecința directă a virtualității induse în digitizare prin extinderea utilizării tehnologiei informaționale.

☑ Telelucrul este o formă de muncă specifică noii societăți informaționale, în care întreprinderea virtuală elimină barierele impuse de timp și spațiu. În contextul evoluției tehnologiilor informaționale, întreprinderea, veriga de bază în lanțul valoric, tre­buie să își desfășoare activitatea astfel încât să ob­țină profit sub diferite forme.

Trecerea de la era industrială la era informației s-a realizat prin economia cunoașterii, caracterizată printr-un ritm rapid de inovare, glo­bali­zare și de apa­ri­ție a noi tehnologii informațio­nale. Actualmen­te, această economie a cunoaște­rii se bazea­ză pe o con­cepție modernă – inteligența economică.

La nivel microeconomic, inteligența economică este centrată pe relația informație contabilă – deci­zie economică, în cadrul căreia această categorie de infor­mație este considerată o resursă strategică. Specia­listul american M. Harper afirmă, pe bună dreptate, că a conduce bine o firmă înseamnă a-i asi­gura vii­torul, iar a asigura viitorul înseamnă a ges­tiona in­formația.

Pe parcursul dezvoltării societății omenești, contabilitatea a evoluat continuu, utilitatea și pe­renitatea ei impunând-o ca principal model de de­scrie­­re și modelare a unei entități și, în același timp, ca cel mai important sistem de informare și asistare a deciziilor acesteia.

Ilustrul profesor B. Colasse afirma: „Contabili­tatea în partidă dublă nu este o tehnică imuabilă, ci un sistem de informare care a fost adaptat în mod constant nevoilor informaționale ale întreprinderilor și ale mediului acestora” [2]. Astfel, „sistemul informa­țional contabil este o componentă a sistemului glo­bal al întreprinderii, spe­cializat în reprezentarea și mă­surarea economică. El propune o modelare glo­ba­lă a întreprinderii, și nu numai o listă de indicatori disparați. El se bazează pe reguli care asigură obți­nerea unor informații contabile de calitate” [3].

În anul 1970, Institutul American al Contabililor Publici Autorizați (AICPA) a definit rolul conta­bili­tății ca fiind acela de a fur­niza informații cantitati­ve, preponderent de natu­ră financiară, referitoare la en­titățile economice și care urmează a fi utilizate în lua­rea deciziilor economice.

Contabilitatea nu este un scop în sine; ea re­pre­zintă un sistem informațional ce are ca obiec­tive cuantificarea, prelucrarea și comunica­rea (transmiterea) informațiilor contabile des­pre o entitate economică identificabilă.

În acest context, considerăm contabilitatea ca fiind o activitate de prestări de servicii prin intermediul căreia se realizează comunicarea între acti­vi­tățile economice și factorii decizionali.

În prima etapă, contabilitatea cuantifică (mă­soară) activitățile economice, înregistrând infor­mațiile pe care le generează în scopul unei utilizări viitoare. Apoi informațiile sunt stocate pentru a fi prelucrate în vederea satisfacerii unor nevoi, după care le sunt comunicate fac­torilor de decizie prin in­termediul documente­lor contabile de sinteză (si­tuațiile financiare).

Astfel, putem aprecia că „datele brute ce privesc activitățile economice reprezintă un input în sistemul contabil, iar informația prelucrată, utilă pentru factorii de decizie, reprezintă outputul” [4].

Schematic, aceste legături realizate prin inter­mediul sistemului informațional contabil între ac­tivitățile economice și factorii de decizie se pot prezenta după cum urmează:

Contabilitatea ca sistem informațional în procesul decizional
Figura 1. Contabilitatea ca sistem informațional în procesul decizional

În contextul celor prezentate anterior, consi­de­răm că expresia sistem de informare con­tabil sau sistem in­for­mațional contabil utilizată în literatura de specialitate indică faptul că con­ta­bilitatea poate fi abordată ca un sistem, iar infor­mațiile furnizate de acest sistem sunt specifice contabilității, construindu-se astfel un mijloc real de comunicare cu mediul extern, dar și în cadrul întreprinderii, între compartimente sau sectoare de activitate.

Schema acestui proces de comunicare contabilă poate fi redată astfel:

Figura 2. Procesul de comunicare contabilă
Figura 2. Procesul de comunicare contabilă

Relația dintre terți, manageri și contabilitatea ca sistem de informare este complexă și multidimen­sională. Pe baza datelor furnizate de infor­mația con­tabilă se construiesc indicatori efectivi, se elaborea­ză previziuni și se fundamentează deci­zii valabile atât pentru manageri, cât și pentru pu­bli­cul intere­sat din mediul extern întreprinderii.

Analizată într-o asemenea ipostază, în opinia noastră, contabilitatea devine un instrument prin intermediul căruia se gestionează și se valorifică informația produsă de preparatorii de conturi în scopul emiterii unei judecăți raționale, concretizată în actul de decizie economică.

„Printr-un sistem de notații specifice, contabilitatea observă, consemnează și cuantifică, devenind astfel un reușit mijloc de conducere și orientare a în­tregii activități economice. [5]

„Mai toate deciziile economice – subliniază Oscar Morgenstern – au la bază informația contabilă sau derivate ale acesteia.” [6]

Dacă în decursul timpului managerii au acor­dat cea mai mare atenție gestionării resurselor ma­teriale, financiare și umane, în prezent aceștia recu­nosc în unanimitate importanța covârșitoare a altei resurse, și anume informația produsă de acti­vita­tea contabilă a unei întreprinderi, obținută prin utilizarea tehnologiilor informaționale moderne. Având în vedere rolul pe care îl are informația în so­­cie­ta­te, putem aprecia că în perioada contem­porană economia a devenit una a informației, în ca­re de­ci­zia economică este dependentă de segmen­tul infor­mațional.

Din punctul de vedere al managementului, „in­formația contabilă, prin utilizarea tehnologiilor in­formaționale, constituie materia primă de bază în elaborarea și fundamentarea deciziilor economice” [7]. Altfel spus, informația contabilă reprezintă funda­­mentul pe care se construiește decizia economică.

De aceea, apreciem că în viitor contabilitatea va avea un rol hotărâtor în acțiunea de previziu­ne economică, deoarece informațiile furnizate de preparatorii de conturi vor permite orientarea ma­na­gerilor și a terților în deciziile lor economice. În acest context apare gestiunea previzională, ca bază a estimărilor economice pentru managementul mo­dern, estimări asociate într-o optică prospectivă.

Ca urmare, acceptarea paradigmei gestionarului în contabilitate poate genera un sistem de informare util pentru conducerea întreprinderii și pentru terți, respectiv „un model contabil orientat spre satisfacerea ansamblului de utilizatori de informație contabilă” [8].

Este de dorit ca profesioniștii contabili să fie interesați și să participe activ la procesele de in­formatizare și de introducere a tehnologiilor infor­ma­ționale avansate în întreprinderile cliente, uti­li­zarea corectă a manualului de proceduri informatice de către personalul clientului, asigurarea existenței unui manual de proceduri informatice suficient și a unei asistențe externe corespunzătoare.

În prezent, deși contabilitatea se compor­tă din ce în ce mai mult ca un sistem infor­mațio­nal eficient, informația pe care o pune la dis­poziție nu acoperă întregul spațiu economic și le este ofe­rită utiliza­torilor cu o oarecare întârziere, ceea ce determină pier­derea relevanței și a legăturii cu rea­litatea. Din aceste motive opinăm că se impu­ne o reconsi­de­rare a problemelor de bază ale conta­bili­tății, prin utiliza­rea unor teorii științifice moder­ne și a tehno­lo­gii­lor informaționale de ultimă oră.

Principalele critici pe care i le aducem sistemu­lui informațional contabil, pe care le considerăm jus­tificate, nu se referă la tehnicile și procedurile spe­cifice contabilității, ci la următoarele aspecte:
  • întârzierea în obținerea informațiilor contabile;
  • reticența preparatorilor de conturi în ceea ce privește aplicarea noilor tehnologii informatice;
  • aspectul static pronunțat al raportărilor contabile;
  • aplicarea principiului costului istoric în con­dițiile unui praxis economic în continuă schimbare;
  • nivelul ridicat de intervenție a statului în aplicarea principiilor contabile;
  • gradul redus de flexibilitate a contabilității în condițiile unei organizări economice tot mai flexibile și mai inteligente.
Pentru a răspunde necesităților impuse de un management modern al resurselor de care dispune o întreprindere, pentru satisfacerea nevoilor unei game diversificate de utilizatori, potrivit opiniei mai multor specialiști în domeniu, pe care o considerăm ca fiind relevantă și în deplină concordanță cu reali­ta­tea actuală, sistemul informațional contabil ar trebui să se definească prin următoarele trăsături:
  • să fie un sistem complex și dinamic care să cuprindă cât mai mult din realitatea economică a unei societăți și să înregistreze în permanență schimbările produse;
  • să fie un sistem deschis și interactiv care să înregistreze fenomenele și procesele din realitatea zilnică a întreprinderii, fiind receptiv la orice fapte care afectează această realitate; sistemul in­for­ma­țional contabil aflându-se la granița dintre in­terio­rul și exteriorul întreprinderii, este justificat carac­te­rul său interactiv;
  • să fie un sistem în timp real care să asimile­ze în practică tehnologiile informaționale moder­ne, ce vor avea ca efect înlocuirea deciziilor construite în condiții parțial necunoscute cu decizii bazate pe informații reale.

Într-o economie modernă, sistemul informațio­nal contabil reprezintă „un sistem logic și rațional de informare, supus unor convenții și norme definite social” [9], opinie însușită de tot mai mulți profesioniști în materie.

În lucrarea Contabilitatea în perspectivă, Michel Capron afirma: „Nu ne mai putem dispensa de con­tabilitate…, orice fenomen economic sau social este în ultimă instanță transformat în termeni monetari, fiind din acel moment un obiect real sau potențial al contabilității” [10].

În contextul celor amintite anterior, considerăm că denumirea de contabilitate omniprezentă constituie expresia care rezumă într-un mod agregat dimensiunea informativă a contabilității prin utilizarea tehnologiilor informaționale moderne.

Aflată în centrul sistemului de informare econo­mică, informația contabilă obținută prin utiliza­rea tehnologiilor in­for­maționale rămâne singura sursă prin care comunicăm și cunoaștem viața eco­nomică. Poate că acest aspect l-a avut în vedere Leonardo da Vinci atunci când a apreciat că „numărul stăpâ­nește viitorul!”.

BIBLIOGRAFIE
  1. Boar, B.H. (2001), The Art of Strategic Planning for Information Technology, ediția a II-a, John Wiley & Sons, New York.
  2. Capron, M. (1994), Contabilitatea în perspectivă, Editura Humanitas, București.
  3. Colasse, B. (1989), Qu’est-ce que la comptabilité?, în Encyclopédie de gestion, Editura Economica, Paris.
  4. Grenier, C. (2000), Systèmes d’information et comptabilité, în Encyclopédie de comptabilité, Editura Economica, Paris.
  5. Horomnea, E. (1986), Contabilitatea construcțiilor și transporturilor, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
  6. Horomnea, E. (2000), Contabilitatea, premisă și consecință a dezvoltării economico-sociale, Revista Finanțe, credit, contabilitate, nr. 2, București.
  7. Ionașcu, I. (1997), Epistemologia contabilității, Editura Economică, București.
  8. Ionescu, I., Pîrvu, C. (2002), Sistemul informațional al costurilor și managementul întreprinderii, Revista Finanțe publice și contabilitate, nr. 11-12, București.
  9. Morgenstern, O. (1956), Experiment und Berechnung grossen Umfangs in der Wirtschaftswissenschaft, Hoffmann & Campe, Hamburg.
  10. Needles Jr., B., Anderson, H., Caldwell, J. (2001), Principiile de bază ale contabilității, ediția a V-a, traducere, Editura Arc, Chișinău.

Note de subsol
[1] B.H. Boar (2001), The Art of Strategic Planning for Information Technology, ediția a II-a, John Wiley & Sons, New York.
[2] B. Colasse (1989), Qu’est-ce que la comptabilité?, în Encyclopédie de gestion, Editura Economica, Paris.
[3] C. Grenier (2000), Systèmes d’information et comptabilité, în Encyclopédie de comptabilité, Editura Economica, Paris.
[4] B. Needles Jr., H. Anderson, J. Caldwell (2001), Principiile de bază ale contabilității, ediția a V-a, traducere, Editura Arc, Chișinău.
[5] E. Horomnea (1986), Contabilitatea construcțiilor și transporturilor, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
[6] O. Morgenstern (1956), Experiment und Berechnung grossen Umfangs in der Wirtschaftswissenschaft, Hoffmann & Campe, Hamburg.
[7] I. Ionescu, C. Pîrvu (2002), Sistemul informațional al costurilor și managementul întreprinderii, Revista Finanțe publice și con­tabilitate, nr. 11-12, București.
[8] I. Ionașcu (1997), Epistemologia contabilității, Editura Economică, București.
[9] E. Horomnea (2000), Contabilitatea, premisă și consecință a dezvoltării economico-sociale, Revista Finanțe, credit, contabilitate, nr. 2, București.
[10] M. Capron (1994), Contabilitatea în perspectivă, Editura Humanitas, București.

Articol apărut în nr. 02/2015 al revistei Contabilitatea, expertiza și auditul afacerilor.

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!


Site-ul ceccarbusinessmagazine.ro folosește cookie-uri pentru analiza traficului și pentru îmbunătățirea experienței de navigare. Sunt incluse aici și cookie-urile companiilor/serviciilor terțe plasate pe acest site (Google Analytics, Facebook, Twitter, Disqus). Continuând să utilizezi acest website, ești de acord cu stocarea tuturor cookie-urilor pe acest device.