România nu ar avea cum să intre în recesiune în condițiile în care este „un șantier în derulare”, iar din PNRR urmează să intre 15-17 miliarde de euro, a declarat, miercuri, la o conferință de specialitate, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, citat de Agerpres. „Am spus așa: 2025 îl ducem la capăt acum. Am afirmat că, până la urmă, ca să duc proiectele de investiții la volumele de care discutăm, în condițiile în care am încă 8 miliarde de euro pe împrumuturi, nu am cum să-mi țin deficitul bugetar la 7,6%, cât era estimarea inițială, unde erau și cheltuieli care nu fuseseră clar declarate. În fine, colegul meu, Alexandru Nazare (ministrul Finanțelor, n.r.) s-a confruntat cu mulți scheleți din dulap. Dar una peste alta a reușit să închidă 8,4%, care ne permite să finanțăm fondurile europene. Adică, atenție, e vorba de eficiență, nu te mai duci și te mai arunci în toate părțile, te concentrezi cum finanțezi fondurile europene ca să putem lua banii. 2026 este o ajustare mare, știți că intră măsurile acelea, cele mai importante, și în același timp ai compensarea aceasta majoră cu fondurile europene. Eu am făcut niște calcule. Numai din absorbția de fonduri europene ar trebui să existe o mică echilibrare 0,2%, 0,3% care ar trebuit să vină numai de aici, dar în fine, nu vreau să intru în aspecte legate de modelare, pentru că cu siguranță există expertiză mai bună în sală, dar ce vreau să spun este că doar dacă ne ținem de planul ăsta, România nu va intra într-o criză economică. Vă spun foarte clar lucrul ăsta. Nu ai cum, cu o țară care e șantier în derulare și cu 15-17 miliarde de euro care chiar intră, deci nu e banc, să ai o recesiune. Asta este asumpția de la care plec și o putem discuta în detaliu”, a spus Dragoș Pîslaru, la cea de-a șasea ediție a evenimentului Banking Forum.

El a afirmat că România a plecat de la „un fel de investment led growth, în care dăm drumul la toate investițiile în același timp”, lucru care n-ar fi fost neapărat rău dacă nu s-ar fi suprapus cu o perioadă electorală, dar care a făcut ca să apară și măsuri de natură populistă care au crescut cheltuielile recurente la buget și au limitat spațiul de investiții.

„Practic, pe de-o parte, mergeai pe o abordare cu care să împingi România înainte, dând drumul la contracte de finanțare, ca să ne înțelegem, deci angajamente ale guvernului față de unități administrativ-teritoriale, față de diverși stakeholderi, și în același timp restrângând spațiul de investiții. Această politică contradictorie a dus la o supracontractare masivă a statului pe resurse pe care nu le avea. Vă dau un exemplu, PNRR, 28,5 miliarde, contracte semnate pe care le-am găsit la venire, 47,4 miliarde. Ați zice ok, dar poate e un caz izolat. Nu este un caz izolat. Pe toate programele a existat supracontractare, pe ideea unei rezerve, care de fapt, în sine, rezerva până la un anumit punct are sens, de la un anumit punct încolo înseamnă că ne asumăm că de fapt sunt complet ineficienți, că nu terminăm proiectele la timp, ca idee generală și că mai vedem noi mai departe. De altfel, ca să destind puțin atmosfera, dacă ar fi să caracterizez primele 100 de zile de mandat, aș zice că a fost ceva de genul între merge și așa și Doamne ajută. Cu partea de Doamne ajută încă n-am terminat și am senzația că și eu am nevoie un pic de intervenție divină, dar încerc să limitez cât mai mult această componentă”, a declarat Dragoș Pîslaru.

El a menționat că de la situația de supracontractare la cea de a recupera o întârziere de 5 ani și la o implementare în 11 luni a fost nevoie de a clarifica ce sume mai putea să folosească România până pe 31 august, în mod realist, precum și o ordonanță de urgență prin care au fost restrânse proiectele la sumele existente.

„Aici intervine prima mare diferență sistemică pe care cred că o facem acum, și anume că Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene și Ministerul Finanțelor au început din nou să colaboreze. Asta este un lucru foarte important, pentru că nu poți să ai două surse de finanțare care să nu vorbească între ele. Nu poți, într-o parte, să deschizi contracte de finanțare și, în altă parte, să închizi robinetul. Nu există așa ceva. Asta creează doar blocaje în lanț. Sunt contractori care, de exemplu, aveau această frică de a emite facturi, pentru că nu știau sigur dacă, în afară de faptul de plătesc TVA, mai primesc și banii pentru el. Iar rectificarea bugetară a fost puțin întârziată, tocmai pentru că de data asta chiar a fost făcută pe bune, așteptând să vedem despre ce proiecte discutăm. Fie că discutăm de PNRR, fie că discutam de previziunea pe Coeziune și a putea să prioritizezi, atunci când ai bani foarte puțini, cofinanțarea pe fonduri europene. Aici intră prima teză importantă pe care vreau să o susțin. România este într-o tensiune fiscal-bugetară majoră, am explicat un pic rațiunile și cu siguranță sunteți cunoscători ai acestei probleme, dar stă pe, atenție, o sumă de circa 15 la 17 miliarde de euro pe care ar trebui și matematic, dacă ne ținem de plan, să îi absorbim până la sfârșitul anului viitor”, a explicat Dragoș Pîslaru.

Potrivit acestuia, România n-a absorbit vreodată mai mult de 8,6 miliarde de euro într-un an, precum în 2023, sau 8,3 miliarde de euro în 2016.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)