„Ziua Enescu”: „armele” magice ale Luceafărului muzicii românești
Numărul 33-34, 25 aug.-7 sept.2020 » Eveniment
Așadar, 19 august 2020 a fost ziua în care s-au împlinit 139 de ani de la nașterea lui George Enescu. Fără să fie proclamată oficial, această zi i s-a dedicat prin manifestări cultural-artistice, desfășurate, în limitele impuse de starea de alertă, spre cinstirea memoriei celui care a exprimat, ca nimeni altul, atât prin compozițiile sale nemuritoare, cât și prin prodigioasa activitate de dirijor, violonist și pianist, ceea ce Eminescu a întruchipat prin vers. Nu numai scurta distanță dintre locul unde este amplasată statuia lui George Enescu și Ateneul Român, templul muzicii românești, în fața căruia se înalță statuia lui Mihai Eminescu, face legătura dintre cele două cariatide ale culturii românești în „concertul” internațional, ci – mai cu seamă – ni se relevă conștientizarea faptului că avem a ne bucura, noi și cei care ne vor urma, de o zestre de frumos, de înaltă trăire spirituală, generată de o tradiție cu nimic mai prejos decât a altor popoare.
Tocmai reliefarea acestor adevăruri perene a determinat un foarte mare număr de muzicologi, de istorici ai artei, de interpreți și actori, de literați și artiști plastici să participe la pregătirea și desfășurarea unui maraton enescian la un post public de televiziune. De-a lungul întregii zile de 19 august a.c. s-a desfășurat, fără întrerupere, un serial de emisiuni de toate genurile dedicate lui George Enescu. A reprezentat, incontestabil, o performanță profesională, însă ceea ce a primat nu a fost capacitatea de acoperire a unui spațiu publicistic și artistic atât de vast, ci calitatea întregului program.
Un vast material documentar, în special de arhivă, a prezentat locurile legate de viața și opera lui George Enescu, de la casele memoriale din Liveni (acolo unde s-a născut genialul muzician), Mihăileni, Dorohoi și Botoșani până la Teșcani și Sinaia (Cumpătu). Despre fiecare dintre aceste locuri, aproape sacre, s-au depănat emoționante povestiri, iar când s-a ajuns la Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei, acum Muzeul Național „George Enescu”, s-a auzit, parcă, un final apoteotic de simfonie.
Odată cu înfățișarea unor momente cu adevărat inedite din viața și creația enesciană, filmele documentare și comentariile invitaților ne-au oferit un veritabil regal muzical și, totodată, surse de reflecții pe cele mai diverse teme existențiale. Și aceasta, pentru că George Enescu a fost și un gânditor profund, un membru al Cetății, deopotrivă, în accepția clasică, antică și în cea modernă. Bunăoară, filmele documentare au dezvăluit nu numai o impresionantă serie de acte caritabile ale lui George Enescu și gesturi memorabile (precum recitalul de vioară la căpătâiul pictorului Ștefan Luchian, în locuința acestuia, situată nu departe de triunghiul Ateneul Român – Strada George Enescu – Palatul Cantacuzino), ci și luări de poziție ferme în combaterea deviațiilor extremiste și în susținerea democrației autentice. A sintetizat crezul, convingerile, idealurile sale prin cuvintele gravate în memoria colectivă: „Mi-am slujit țara cu armele mele: pana, vioara și bagheta”. Toate s-au dovedit a fi „arme magice”.
(Copyright foto: 123RF Stock Photo)
La MNAR, filmul de artă este la el acasă
România devine un hub cultural-artistic atestat și de un important festival cinematografic
Lectura, ca mod de viață atestat și de o stație de metrou
Corul Madrigal. Concerte ale valorilor muzicale la superlativ
Expozițiile, gazde primitoare pentru arte și profesii
Voluntariatul, act de voință în sprijinul culturii și artei
Când cererea și oferta se întâlnesc: manifestări cultural-artistice pentru toate vârstele, pentru toate preferințele
La Muzeul Național de Artă al României, încă o deschidere spre lume: Galeria de Artă Decorativă Europeană