Banca Națională a României (BNR) a dat publicității Raportul trimestrial asupra inflației, ediția august 2025, document care conține o diagnoză și o prognoză care prezintă cel mai mare interes pentru companii, pentru toți cetățenii țării. În cele ce urmează, prezentăm Sinteza Raportului, care oferă o imagine globală asupra cauzelor și efectelor actualei situații a economiei naționale, cu implicațiile asupra procesului inflaționist. Raportul integral poate fi consultat pe site-ul BNR.

Evoluția inflației și cauzele acesteia

Rata anuală a inflației IPC a urcat până la 5,66% în luna iunie, de la 4,86% în martie, depășind cu 0,6 puncte procentuale nivelul anticipat în Raportul precedent. Această accelerare a fost determinată în principal de scumpirea considerabilă a legumelor și fructelor, pe fondul unor fenomene meteorologice extreme, în timp ce persistența inflației de bază la niveluri ridicate a fost susținută de creșterea anticipațiilor pe termen scurt și de dinamica încă ridicată a costurilor unitare cu forța de muncă. În schimb, în trimestrul II, contribuția inflaționistă a deviației PIB la rata anuală a inflației CORE2 ajustat a devenit cvasinulă. Totodată, prețurile energiei au consemnat variații trimestriale negative, în contextul detensionării pieței gazelor naturale, al unei deprecieri a dolarului american față de moneda locala și al scăderii cotației petrolului Brent în intervalul aprilie-mai. Rata medie anuală a inflației IPC calculată conform metodologiei naționale s-a menținut în apropierea valorii de 5,1% pe parcursul trimestrul II, în timp ce inflația armonizată (IAPC) a scăzut față de luna martie cu 0,1 puncte procentuale, până la 5,3% în iunie 2025. Procesul de convergență a indicelui armonizat către media europeană a continuat într-un ritm lent, diferențialul rămânând la un nivel ridicat.

Rata anuală a inflației CORE2 ajustat și-a întrerupt scăderea pe parcursul trimestrului II, majorându-se de la 5,2% în luna martie la 5,7% în iunie. Această evoluție a fost determinată de persistența la niveluri ridicate a costurilor salariale, cu impact în special în sectorul alimentar, care s-a confruntat în plus și cu majorări ale cotațiilor unor materii prime – carne și lapte. Astfel, componenta alimentară a avut contribuția dominantă la accelerarea CORE2 ajustat, înregistrând o rată anuală de 5,5% în luna iunie, un maxim al ultimului an și jumătate, cu 1 punct procentual peste nivelul din luna martie. Bunurile nealimentare au înregistrat o ușoară decelerare a ritmului anual, 5,1% în iunie, respectiv -0,3 puncte procentuale față de martie, iar serviciile au accelerat cu 0,3 puncte procentuale, atingând 6,6%; nivelurile celor doi subindici rămân ridicate din perspectivă istorică, alimentând anticipații inflaționiste persistente pe termen scurt și mediu. Deprecierea leului față de euro a generat presiuni suplimentare asupra prețurilor unor servicii cotate în valută și asupra unor categorii de bunuri achiziționate din import.

Dinamica anuală a costurilor unitare cu forța de muncă pe ansamblul economiei s-a diminuat, până la 8,4% în trimestrul I, după doi ani în care a înregistrat ritmuri de creștere de două cifre. Un aport important la evoluție l-a avut productivitatea muncii, în principal pe seama reducerii populației ocupate; remunerarea pe salariat a consemnat o diminuare a variației anuale până la 13,8%, de la 14,7% la finalul anului 2024. În schimb, rata anuală de creștere a costului salarial unitar din industrie a urcat până la 16% în trimestrul I 2025, de la 10,5% în trimestrul IV 2024. Accelerarea a fost imprimată de creșterea salariului minim la începutul anului, dar și de eliminarea facilităților fiscale în industria alimentară, unele companii compensând parțial efectul negativ al acestei măsuri asupra salariului net al angajaților prin creșterea nivelului brut. Intervalul aprilie-mai a fost caracterizat de o temperare a dinamicii anuale a costului salarial unitar până la 12%, această evoluție fiind datorată manifestării unui efect de bază favorabil în luna mai 2025.

Politica monetară în perioada parcursă de la data Raportului precedent

În ședința din 16 mai 2025, Consiliul de administrație al BNR a hotărât menținerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 6,50% pe an. Ratele dobânzilor facilităților permanente au fost, de asemenea, menținute la 5,50% pe an în cazul celei de depozit și la 7,50% pe an în cazul celei de creditare (Lombard).

Pe ansamblul trimestrului I 2025, rata anuală a inflației se redusese mai puțin decât s-a anticipat, în condițiile în care scăderile de dinamică consemnate în acest interval pe segmentele combustibili și produse din tutun, împreună cu cele de la nivelul subcomponentelor non-alimentare ale inflației de bază, fuseseră contrabalansate parțial ca impact de accelerarea creșterii prețurilor energiei, prețurilor administrate și a prețurilor alimentelor procesate. La rândul ei, rata anuală a inflației CORE2 ajustat își reluase descreșterea în trimestrul I 2025 într-un ritm mai lent decât cel previzionat, coborând în martie la 5,2%, de la 5,6% la finele anului 2024. În sensul descreșterii acționau efectele de bază dezinflaționiste de la nivelul subcomponentelor non-alimentare și scăderea dinamicii prețurilor importurilor, în timp ce influențe notabile de sens opus veneau din majorarea cotațiilor unor mărfuri agroalimentare, precum și din transferarea treptată asupra unor prețuri de consum a costurilor salariale crescute, inclusiv pe fondul cotelor ridicate ale așteptărilor inflaționiste pe termen scurt.

Incertitudini crescute continuau să fie asociate conduitei viitoare a politicii fiscale și a celei de venituri, date fiind, pe de o parte, execuția bugetară din primele trei luni ale anului, iar pe de altă parte, cerința consolidării bugetare în conformitate cu Planul bugetar-structural pe termen mediu convenit cu CE, precum și cu procedura de deficit excesiv. Incertitudini și riscuri mari decurgeau și din evoluția viitoare a prețurilor energiei și alimentelor, corelată în mare măsură cu mișcarea cotațiilor materiilor prime, precum și din măsurile de politică comercială adoptate de state dezvoltate, cu potențial impact semnificativ asupra prețurilor internaționale ale unor bunuri intermediare și finale. Incertitudini și riscuri mari la adresa perspectivei activității economice, implicit a evoluției pe termen mediu a inflației, proveneau din mediul extern, în condițiile prelungirii războiului din Ucraina și a situației din Orientul Mijlociu, dar mai cu seamă în contextul incertitudinii și efectelor potențial generate de politica comercială a SUA și de măsurile adoptate ca răspuns de către alte state, de natură să afecteze mersul economiei globale și al comerțului internațional. Totodată, absorbția și utilizarea fondurilor europene, în principal a celor aferente programului „Next Generation EU”, sunt esențiale pentru contrabalansarea, cel puțin parțială, a efectelor contracționiste ale consolidării bugetare și ale conflictelor geopolitice/comerciale, precum și pentru realizarea reformelor structurale necesare, inclusiv a tranziției energetice. Relevante rămâneau, de asemenea, deciziile de politică monetară ale BCE și Fed, precum și atitudinea băncilor centrale din regiune.

Ulterior, rata anuală a inflației se menținuse în aprilie 2025 la 4,85% (4,86% în martie) și a crescut în mai la 5,45%. Avansul față de finele trimestrului I 2025 a fost rezultanta continuării accelerării creșterii prețurilor alimentelor și a tarifelor la energie electrică și gaze naturale, care a devansat consistent ca impact noile scăderi de dinamică consemnate pe segmentele combustibili și produse din tutun și la nivelul subcomponentei mărfurilor nealimentare a inflației de bază. Concomitent, rata anuală a inflației CORE2 ajustat își întrerupsese din nou trendul descendent, mărindu-se la 5,4% în mai, de la 5,2% în martie, în condițiile în care influențele venite din efecte de bază dezinflaționiste și din scăderea dinamicii prețurilor importurilor au fost mai mult decât contrabalansate în acest interval de cele decurgând din majorarea cotațiilor unor mărfuri agroalimentare și din transferarea treptată asupra unor prețuri de consum a costurilor salariale ridicate, precum și din creșterea așteptărilor inflaționiste pe termen scurt și a cursului de schimb leu/euro. La rândul său, activitatea economică stagnase în trimestrul I 2025, după ce a crescut cu 0,5% în precedentele trei luni (variație trimestrială), evoluție care făcea probabilă o deschidere mai pronunțată a deficitului de cerere agregată în acel interval comparativ cu cea anticipată. Față de aceeași perioadă a anului trecut, avansul PIB înregistrase o nouă temperare de ritm în trimestrul I 2025, la 0,3%, de la 0,5% în ultimul trimestru din 2024. Cererea internă continua însă să-și accelereze creșterea în termeni anuali, în principal pe seama dinamicii formării brute de capital fix, care consemnase un salt, revenind consistent în teritoriul pozitiv, în timp ce consumul gospodăriilor populației își încetinise considerabil creșterea, dar rămânea principalul determinant al avansului PIB. În schimb, evoluția exportului net își mărea semnificativ impactul contracționist și în primul trimestru al anului curent, dată fiind amplificarea pe mai departe a decalajului negativ dintre dinamica anuală a volumului exporturilor de bunuri și servicii și cea a volumului importurilor, în condițiile majorării ceva mai pronunțate a celei din urmă în raport cu trimestrul precedent. Drept urmare, deficitul comercial își reaccelera puternic creșterea față de aceeași perioadă a anului trecut, iar deficitul de cont curent își păstra ritmul înalt de creștere în termeni anuali.

La momentul ședinței Consiliului de administrație al BNR din 8 iulie 2025, potrivit noilor evaluări, rata anuală a inflației urma să crească considerabil în următoarele luni, sub impactul tranzitoriu al expirării schemei de plafonare a prețului la energia electrică și al majorării începând cu 1 august a cotelor TVA și a accizelor, urcând astfel mult deasupra valorilor indicate de prognoza din mai 2025 pe orizontul scurt de timp.

Pe baza evaluărilor și a datelor disponibile în acel moment, precum și în condițiile incertitudinilor deosebit de ridicate, Consiliul de administrație al BNR a hotărât în ședința din 8 iulie 2025 menținerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 6,50% pe an. Totodată, s-a decis menținerea ratei dobânzii la facilitatea de depozit la 5,50% pe an și la 7,50% pe an pentru facilitatea de creditare (Lombard). De asemenea, Consiliul de administrație al BNR a decis menținerea nivelurilor ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei și în valută ale instituțiilor de credit.

Perspectivele inflației

Contextul economic internațional rămâne caracterizat de un grad ridicat de incertitudine, iar redresarea economică se desfășoară într-un ritm lent și inegal. Expansiunea din unele economii emergente este parțial anulată de creșterile modeste sau chiar de contracția activității economice în unele economii avansate. În Statele Unite, Rezerva Federală a menținut o atitudine prudentă, păstrând neschimbată rata dobânzii de politică monetară. Această prudență reflectă anticiparea unor presiuni inflaționiste suplimentare, generate de transmiterea treptată a efectelor majorării recente a tarifelor comerciale de către administrația SUA. În zona euro, indicatorii de sentiment și încredere ai companiilor și consumatorilor, publicați recent, semnalează o stagnare prelungită a activității economice, alimentată de slăbiciunea continuă a industriei prelucrătoare și de încetinirea preconizată a exporturilor către piețele emergente. Banca Centrală Europeană a continuat să reducă rata dobânzii de politică monetară în intervalul scurs de la Raportul precedent, după semnale recente convingătoare de temperare a presiunilor inflaționiste. Totuși, inflația serviciilor rămâne la niveluri încă ridicate, deși, în perspectivă, este previzibilă o atenuare a dinamicii costurilor salariale.

La nivel global, procesul de dezinflație este întârziat de o serie de șocuri adverse: reconfigurarea fluxurilor comerciale ca răspuns la măsurile comerciale protecționiste, volatilitatea cotațiilor produselor energetice, dar și impactul factorilor climatici asupra ofertei agricole. Perspectivele indică o reducere lentă a ritmului anual al inflației, iar riscurile continuă să fie orientate preponderent în sens ascendent, în special cele asociate evoluției prețurilor la alimente și energie, două categorii de bunuri caracterizate printr-o sensibilitate ridicată la șocuri și printr-un impact transfrontalier ridicat.

În scenariul de bază curent, rata anuală a inflației IPC este proiectată să crească în trimestrul III 2025, atingând 9,2% în luna septembrie și apoi să scadă ușor la 8,8% în decembrie. Traiectoria dezinflaționistă este anticipată să fie reluată începând cu trimestrul IV 2025, însă nivelul inflației va rămâne ridicat până în vara anului 2026. Această persistență este determinată de includerea în calculul ratei anuale, timp de 12 luni, a șocurilor majore de ofertă intervenite în a doua jumătate a anului 2025. Pentru luna decembrie 2025, proiecția inflației IPC a fost revizuită în sens ascendent, cu 4,2 puncte procentuale față de runda anterioară. Revizuirea reflectă în principal trei surse de presiune inflaționistă: majorarea amplă a prețurilor la energia electrică odată cu liberalizarea pieței de profil – cu un aport suplimentar de 1,5 puncte procentuale –, majorarea cotelor de TVA – cu o contribuție estimată la 1,6 puncte procentuale – și creșterea accizelor – cu un impact de 0,4 puncte procentuale. La acestea se adaugă contribuții suplimentare de câte 0,4 puncte procentuale din partea inflației de bază și a componentelor volatile, în special prețurile la fructe și legume. Pentru decembrie 2026 și martie 2027, orizontul prognozei precedente, rata anuală a inflației IPC este proiectată la valori mai reduse, cu aproximativ 0,4 puncte procentuale pentru fiecare dintre cele două orizonturi, reflectând influențele dezinflaționiste ale consolidării fiscale și ajustarea treptată a așteptărilor inflaționiste.

Rata anuală a inflației CORE2 ajustat a crescut la 5,7% în luna iunie 2025, de la 5,2% în martie. Pe termen scurt, este anticipat un vârf al acesteia în trimestrul III, ca efect direct al majorării impozitelor indirecte. Ulterior, se preconizează o scădere treptată a indicatorului, începând cu trimestrul III 2026, odată cu disiparea efectului inflaționist direct al șocurilor fiscale, continuarea temperării cererii interne și reducerea presiunilor din partea prețurilor bunurilor din import. În scenariul de bază, rata anuală a inflației CORE2 ajustat este proiectată la 7,1% în septembrie 2025, la 6,8% în decembrie 2025, la 2,7% în decembrie 2026 și la 2% în iunie 2027. Corecția pe termen mediu este determinată în principal de efectele contracționiste ale consolidării fiscale, reflectate în adâncirea semnificativă a gapului PIB în teritoriu negativ. Valorile estimate ale ratei anuale a inflației de bază pentru decembrie 2026 și martie 2027 sunt semnificativ inferioare celor din Raportul anterior – cu 0,5 și, respectiv, 0,6 puncte procentuale.

Prognoza de creștere economică pentru România în 2025 și 2026 este puternic influențată de efectele consolidării fiscale. Măsurile deja adoptate vor tempera semnificativ cererea internă, conducând la o încetinire vizibilă a activității economice, cu noi corecții anticipate de la începutul anului 2026, odată cu intrarea în vigoare a unor măsuri suplimentare, ample, din pachetul recent adoptat. După stagnarea economiei din primul trimestru al anului 2025 și o redresare modestă anticipată pentru trimestrul al doilea, conturată pe baza evoluțiilor sectoriale, este de așteptat o deteriorare mai amplă a dinamicii economice în trimestrul al treilea. Dinamica slabă a creșterii este atribuită în principal consolidării fiscale, în timp ce influențele exercitate de cererea externă și de condițiile monetare reale vor avea, pentru moment, un rol secundar.

Consumul privat, principalul motor al creșterii economice în anul 2024, este prognozat să se tempereze vizibil, pe fondul reducerii puterii de cumpărare a populației. Măsuri precum înghețarea salariilor din sectorul public și a pensiilor, majorarea prețurilor la energie electrică și creșterea impozitelor indirecte vor contribui la încetinirea ritmului de creștere a venitului disponibil real, cu posibilitatea chiar a unei contracții a indicatorului pe parcursul anului 2026. În acest context, formarea brută de capital fix este așteptată să preia rolul dominant în susținerea cererii interne. Totuși, dinamica investițiilor ar putea fi mai moderată decât în estimările anterioare, mai ales în anul 2026, pe fondul reducerii planificate a cheltuielilor publice de capital și al unei absorbții mai lente a fondurilor europene. Riscuri mai pronunțate sunt asociate programului „Next Generation EU”, în condițiile apropierii termenului-limită de eligibilitate – august 2026 –, care restrânge semnificativ fereastra de timp pentru mobilizarea în proiecte a unor investiții private semnificative.

În contextul unei redresări lente a cererii externe și al unei încetiniri a ritmului de creștere a importurilor, generate de măsurile de consolidare fiscală, contribuția exportului net la creșterea economică va rămâne probabil negativă în 2025, dar în diminuare semnificativă față de 2024. Pe termen mediu, continuarea temperării cererii interne va conduce la o dinamică modestă a importurilor, situată semnificativ sub media istorică a indicatorului, mecanism care va reprezenta principalul canal de corecție a deficitului de cont curent, atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu. În aceste condiții, contribuția exportului net la PIB ar putea redeveni pozitivă în 2026, sprijinită inclusiv de o redresare mai vizibilă a cererii externe. Cu toate acestea, în absența unor reforme structurale complementare, presiunile asupra poziției externe s-ar putea reaprinde rapid, fie ca urmare a unei reveniri a cererii interne, fie în urma unor șocuri externe negative, dificil de anticipat și contrabalansat.

Conduita recentă a politicii monetare a BNR a vizat readucerea durabilă a ratei anuale a inflației în linie cu ținta staționară de 2,5% ±1 punct procentual, inclusiv prin ancorarea anticipațiilor inflaționiste pe termen mediu, într-o manieră care să contribuie la realizarea unei creșteri economice sustenabile.

De la publicarea Raportului asupra inflației din luna mai, o parte semnificativă a riscurilor identificate la acel moment s-au concretizat. Cel mai notabil eveniment a fost adoptarea de către autoritățile române a unui prim pachet de măsuri de consolidare fiscală. Aplicarea acestui set de măsuri are loc într-un context economic deja marcat de o încetinire ciclică vizibilă, ceea ce imprimă politicii fiscale un caracter pronunțat prociclic. În aceste condiții și în lipsa unor coordonate cuantificabile privind configurația următoarelor pachete de reforme, este dificil de prognozat măsura în care creșterea economică va fi încetinită și orizontul redresării acesteia, inclusiv prin comparație cu episoade istorice relativ similare. Un alt risc materializat, cu implicații semnificative asupra traiectoriei inflației, îl reprezintă majorarea prețului energiei electrice după expirarea schemei de plafonare, nivelurile revizuite situându-se peste cele avute în vedere în prognoza anterioară. În plan geopolitic, tensiunile rămân persistente, însă fără amplificări notabile, iar acordul de principiu dintre SUA și Uniunea Europeană privind aranjamentele tarifare nu modifică în mod substanțial ipotezele de lucru din scenariul de bază. În acest context, balanța riscurilor privind inflația continuă să fie înclinată în sus, mai ales pe termen scurt, în condițiile în care persistă incertitudini privind evoluția prețurilor administrate – în special la gaze naturale –, precum și posibilitatea unor noi ajustări ale impozitelor indirecte. Aceste incertitudini sporesc și riscul unei slăbiri a ancorării așteptărilor inflaționiste ale agenților economici pe orizontul mediu.

Traiectoria activității economice pe termen scurt s-a deteriorat, profilând riscuri preponderent descendente, în timp ce presiunile inflaționiste s-au accentuat, în principal ca efect al majorărilor impozitelor indirecte. În perspectivă, revendicări salariale suplimentare ar putea fi alimentate atât de presiunile de refacere a puterii de cumpărare a populației, diminuate de recenta consolidare fiscală, cât și de caracteristicile structurale persistente ale pieței muncii, care rămâne relativ tensionată – a se vedea Caseta. Totuși, impactul acestor presiuni asupra inflației ar putea fi atenuat, cel puțin temporar, dacă firmele vor opta pentru absorbția parțială a costurilor, în condițiile unei cereri interne reduse, care limitează spațiul pentru ajustări de preț. În schimb, în lipsa unor clarificări ferme din partea autorităților privind caracterul temporar sau permanent al unora dintre măsurile de ajustare fiscală, există riscul ca anticipațiile inflaționiste ale companiilor și consumatorilor să fie revizuite în sus, cu potențial de ancorare a acestora, pe termen mediu, la niveluri peste ținta de inflație. Astfel, incertitudinile privind traiectoria inflației, mai ales în anul 2026, rămân ridicate. Nu este exclus ca efectul acestor influențe divergente să fie diferit de cel net dezinflaționist presupus în scenariul de bază. Evoluția va depinde esențial de claritatea mesajelor de politică economică, de dinamica pieței muncii, de comportamentul populației în fața reducerii veniturilor reale și de capacitatea firmelor de a acomoda sau transfera în prețuri eventualele creșteri ale costurilor salariale.

Adoptarea primului pachet de consolidare fiscală a contribuit la clarificarea direcției politicii fiscale pe termen scurt, însă perspectiva pe termen mediu rămâne marcată de incertitudini semnificative. Contextul economic actual este marcat de o suprapunere de factori având un impact potențial divergent asupra inflației și activității economice. Pe de o parte, nu pot fi excluse noi ajustări ale impozitelor indirecte. Pe de altă parte, există riscul relaxării politicii de venituri în a doua parte a anului 2026, prin posibile majorări de pensii și salarii, cu efect de contracarare a intensității așteptate a procesului dezinflației la acest orizont. Totodată, în pofida unei percepții relativ stabile din partea agențiilor de rating, persistă incertitudini privind ritmul efectiv al consolidării bugetare, amploarea impactului economic al pachetului de măsuri fiscale, arhitectura finală a Planului Național de Redresare și Reziliență, precum și, în mod esențial, privind capacitatea de absorbție de către autorități a acestor fonduri. În aceste condiții, clarificarea rapidă a cadrului „Next Generation EU” devine esențială, dat fiind potențialul său de a compensa o parte din presiunile restrictive asupra cererii interne și de a susține creșterea PIB potențial. Menținerea unei traiectorii de ajustare bugetară coerente, dublată de valorificarea eficientă a fondurilor europene reprezintă factori-cheie pentru limitarea riscurilor inflaționiste și consolidarea sustenabilității creșterii economice.

Economia internă rămâne expusă unor riscuri semnificative, în special în condițiile unei creșteri economice modeste în zona euro, principalul partener comercial al României. Deși acordul recent dintre SUA și UE a redus parțial incertitudinile comerciale, noile niveluri tarifare consfințite sunt mai ridicate decât cele în vigoare în urmă cu câteva luni și pot accelera reconfigurarea lanțurilor valorice globale (engl. reshoring, friend-shoring). Aceste transformări afectează direcția și volumul fluxurilor comerciale internaționale, reducând într-o anumită măsură potențialul de ajustare a contului curent prin câștiguri de competitivitate și expansiunea exporturilor. În aceste condiții, corecția deficitului extern ar putea deveni tot mai dependentă de politici interne de temperare a cererii, cu impact direct asupra volumului importurilor. Deși această abordare, inclusă și în scenariul de bază, poate contribui la corecția eficientă a dezechilibrului extern pe termen scurt, costurile de ajustare pentru activitatea economică vor fi probabil semnificative în lipsa unei relansări sustenabile a exporturilor. O asemenea redresare ar necesita sprijin suplimentar din partea mixului de politici economice, în special prin reforme structurale care să consolideze competitivitatea economiei pe termen mediu.

Decizia de politică monetară

Dată fiind înrăutățirea considerabilă a perspectivei pe termen scurt a inflației, ca urmare a expirării la 1 iulie 2025 a schemei de plafonare a prețului la energia electrică și în condițiile majorării începând cu 1 august a cotelor de TVA și a accizelor în contextul implementării pachetului de măsuri fiscale corective, și având în vedere riscurile și incertitudinile asociate noilor previziuni, Consiliul de administrație al BNR a decis în ședința din 8 august 2025 menținerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 6,50%. Totodată, s-a decis menținerea ratei dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard) la 7,50% și a ratei dobânzii la facilitatea de depozit la 5,50%. De asemenea, Consiliul de administrație al BNR a hotărât păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei și, respectiv, în valută ale instituțiilor de credit.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)