Banca Națională a României (BNR) a dat publicității Raportul asupra inflației, ediția februarie 2026. Prin elaborarea și publicarea trimestrială a Raportului, banca centrală își propune să ofere tuturor celor interesați posibilitatea de a înțelege cât mai bine cadrul de analiză și, implicit, fundamentele deciziilor de politică monetară. Analiza prezentată în Raportul asupra inflației se bazează pe informațiile statistice disponibile la momentul redactării, astfel încât perioadele de referință ale indicatorilor utilizați sunt diferite.

Raportul asupra inflației a fost aprobat în ședința Consiliului de administrație al BNR din data de 17 februarie 2026, iar proiecția macroeconomică s-a realizat pe baza informațiilor disponibile până la data de 4 februarie 2026.

În cele ce urmează prezentăm sinteza acestui document. Raportul integral poate fi citit pe site-ul BNR.

Evoluția inflației și cauzele acesteia

Rata anuală a inflației IPC s-a temperat ușor pe parcursul trimestrului IV 2025, până la 9,69% în luna decembrie, de la 9,88% în septembrie, nivel cu doar 0,1 puncte procentuale peste cel anticipat în Raportul precedent. Această evoluție a fost susținută în principal de componentele cu prețuri volatile ale coșului de consum, pe fondul unor condiții favorabile pe partea ofertei. În schimb, rata anuală a inflației CORE2 ajustat nu a contribuit la dezinflația din acest interval, fiind marcată de o serie de șocuri atipice, cu caracter punctual, localizate la nivelul unui număr restrâns de categorii. În rândul componentelor exogene, principala contribuție dezinflaționistă a provenit din evoluția prețurilor combustibililor, pe fondul scăderii cotației petrolului Brent, la care s-a adăugat temperarea dinamicii anuale a prețurilor energiei electrice. În același timp, o recoltă favorabilă de legume pe plan local, respectiv de fructe pe plan regional a condus la reducerea contribuției grupei LFO la rata anuală a inflației IPC. Rata medie anuală a inflației a continuat să urce și în trimestrul IV, indicatorul determinat pe baza metodologiei naționale atingând 7,3% în decembrie, iar cel calculat conform structurii armonizate majorându-se la 6,8% (+1,2 puncte procentuale, respectiv +0,9 puncte procentuale comparativ cu finele trimestrului anterior). Întrucât media europeană a stagnat, ecartul față de aceasta s-a extins la 4,3 puncte procentuale.

Rata anuală a inflației CORE2 ajustat a continuat să se majoreze în trimestrul IV 2025, ajungând la 8,5% în luna decembrie, de la 8,1% la finele trimestrului III. Dincolo de impactul unor șocuri conjuncturale, evoluția celor mai multe componente ale inflației de bază a semnalat mai degrabă o stagnare sau o ușoară temperare, sub influența comprimării cererii de consum și a unei relative detensionări a anticipațiilor inflaționiste pe termen scurt, ulterior șocurilor ample de pe parcursul trimestrului III. Cea mai accentuată accelerare a fost consemnată în sectorul serviciilor, unde rata anuală a urcat la 10,6% în luna decembrie. Spre finalul trimestrului însă, au devenit vizibile primele semnale de temperare la nivelul unor subcomponente, reflectând o elasticitate relativ mai ridicată a cererii față de prețuri pe segmentul serviciilor de piață. Majorări semnificative s-au înregistrat și în cazul alimentelor procesate, pe seama evoluțiilor nefavorabile ale cotațiilor internaționale ale anumitor materii prime, în timp ce la bunurile nealimentare avansul a rămas modest, reflectând contextul general caracterizat de slăbirea cererii agregate.

Presiunile inflaționiste din partea costurilor cu forța de muncă au consemnat o diminuare în trimestrul III 2025. Astfel, dinamica anuală a costurilor unitare cu forța de muncă s-a atenuat semnificativ, până la 0,8% (față de 5,8% în trimestrul anterior). Tendința a fost susținută de moderarea creșterilor salariale, dar și de ajustarea personalului în contextul restrângerii activității și/sau al eficientizării proceselor prin automatizare/robotizare/digitalizare. O evoluție similară, sub acțiunea acelorași factori, a avut și ritmul anual al costului salarial unitar din industrie, care s-a redus de la 10,7% la 6,2%. Contribuții mai pronunțate la această atenuare au provenit din sectorul auto, industria metalurgică, industria ușoară și prelucrarea lemnului. Se mențin însă presiuni notabile în industria alimentară, unde rata anuală de creștere a costurilor unitare cu forța de muncă se plasează în continuare în jur de 20%.

Politica monetară în perioada parcursă de la Raportul precedent

În ședința din 12 noiembrie 2025, Consiliul de administrație al BNR a hotărât menținerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 6,50% pe an. Ratele dobânzilor facilităților permanente au fost, de asemenea, menținute la 5,50% pe an în cazul celei de depozit și la 7,50% pe an în cazul celei de creditare (Lombard). Pe ansamblul trimestrului III 2025, rata anuală a inflației a crescut la 9,88%, de la 5,66% în iunie, în contextul expirării la 1 iulie a schemei de plafonare a prețului la energia electrică și al majorării începând cu 1 august a cotelor de TVA și a accizelor. Efectele directe tranzitorii ale celor două șocuri inflaționiste succesive pe partea ofertei au afectat prioritar dinamica agregată a componentelor exogene ale IPC, în principal prin scumpirea drastică a energiei electrice și mai modestă a combustibililor, al căror impact a fost în mică măsură atenuat de decelerarea semnificativă a creșterii prețurilor LFO, în condițiile ieftinirii fructelor și legumelor. La rândul ei, rata anuală a inflației CORE2 ajustat și-a accelerat creșterea în trimestrul III 2025, urcând la 8,1% în septembrie, de la 5,6% în iunie. Ascensiunea reflecta transferarea aproape integrală a majorării cotelor de TVA asupra prețurilor de consum, inclusiv pe fondul rezilienței cererii pe anumite segmente și al nivelului crescut al așteptărilor inflaționiste pe termen scurt. Influențe suplimentare moderate au venit din dinamica încă ridicată a costurilor salariale și din efecte indirecte ale scumpirii energiei electrice și combustibililor, precum și din mărirea cotațiilor unor mărfuri agroalimentare și a cursului de schimb leu/euro.

Incertitudini rămâneau asociate măsurilor care urmau a fi probabil adoptate în perspectivă în scopul continuării consolidării bugetare în conformitate cu Planul bugetar-structural național pe termen mediu convenit cu CE și cu procedura de deficit excesiv. Incertitudini și riscuri însemnate la adresa perspectivei activității economice, implicit a evoluției pe termen mediu a inflației, continuau să provină din mediul extern, având în vedere, pe de o parte, tensiunile comerciale globale, precum și războiul din Ucraina, iar pe de altă parte, planurile de creștere a cheltuielilor pentru investiții în apărare și infrastructură în statele UE. În această conjunctură, absorbția și utilizarea la maximum a fondurilor europene, în principal a celor aferente programului „Next Generation EU”, sunt esențiale pentru contrabalansarea parțială a efectelor contracționiste ale consolidării bugetare și ale conflictelor geopolitice/comerciale, precum și pentru realizarea reformelor structurale necesare, inclusiv a tranziției energetice. Relevante rămâneau, de asemenea, deciziile de politică monetară ale BCE și Fed, precum și atitudinea băncilor centrale din regiune.

Ulterior, rata anuală a inflației s-a redus ușor în ultimele trei luni ale anului 2025, ajungând la 9,69% în decembrie, de la 9,88% în septembrie, în condițiile în care scăderile semnificative de dinamică consemnate în acest interval pe segmentele combustibili și LFO au fost în mare parte contrabalansate de evoluția ascendentă a ratei anuale a inflației de bază. Concomitent, rata anuală a inflației CORE2 ajustat a continuat să se mărească pe parcursul trimestrului IV 2025, urcând în decembrie la 8,5%, de la 8,1% în septembrie. Ascensiunea reflecta influențele persistente venite din dinamica costurilor salariale și din nivelul ridicat al așteptărilor inflaționiste pe termen scurt, alături de cele decurgând din creșterea cotațiilor unor mărfuri agroalimentare și a cursului de schimb leu/euro, precum și din efecte indirecte ale scumpirii energiei electrice. La rândul său, activitatea economică s-a comprimat în trimestrul III 2025 cu 0,2%, după ce a crescut cu 1,1% în trimestrul precedent (variație trimestrială), astfel încât deficitul de cerere agregată și-a accentuat probabil adâncirea în acest interval relativ în linie cu previziunile. Față de aceeași perioadă a anului trecut, avansul PIB s-a mărit la 1,7% în trimestrul III 2025, de la 0,3% în trimestrul II, în principal cu aportul formării brute de capital fix, a cărei dinamică anuală a urcat semnificativ în teritoriu pozitiv, de la valoarea marginal negativă la care a coborât în trimestrul precedent. Totodată, consumul privat și-a accelerat întrucâtva creșterea în termeni anuali, iar evoluția exportului net a redevenit expansionistă în trimestrul III 2025, în condițiile în care variația anuală în ascensiune a volumului exporturilor de bunuri și servicii a devansat-o consistent pe cea a volumului importurilor, care și-a prelungit scăderea. Drept consecință, deficitul comercial și-a accentuat contracția în termeni anuali în trimestrul III 2025, iar deficitul de cont curent a continuat să se reducă în raport cu perioada similară a anului precedent, deși într-un ritm încetinit față de trimestrul II, atribuibil deteriorării balanței veniturilor primare.

La momentul ședinței Consiliului de administrație al BNR din 19 ianuarie 2026, noile evaluări relevau perspectiva descreșterii lente a ratei anuale a inflației în primele trei luni din anul 2026, pe fondul influențelor decurgând din evoluția cotațiilor unor mărfuri, inclusiv agroalimentare, și din efecte de bază, suprapuse efectelor directe tranzitorii peste așteptări generate de expirarea schemei de plafonare a prețului la energia electrică și de majorarea cotelor de TVA și a accizelor în trimestrul III 2025, care se vor epuiza în a doua parte a anului 2026.

Pe baza evaluărilor și a datelor disponibile în acel moment, precum și în condițiile incertitudinilor ridicate, Consiliul de administrație al BNR a hotărât în ședința din 19 ianuarie 2026 menținerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de  6,50% pe an. Totodată, s-a decis menținerea ratei dobânzii la facilitatea de depozit la 5,50% pe an și la 7,50% pe an pentru facilitatea de creditare (Lombard). De asemenea, Consiliul de administrație al BNR a decis menținerea nivelurilor ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei și în valută ale instituțiilor de credit.

Perspectivele inflației

Creșterea economică globală este așteptată să se mențină relativ robustă, însă într-un context internațional caracterizat de un nivel ridicat de incertitudine și de divergențe tot mai pronunțate între economii. În Europa Centrală și de Est, dinamica PIB real continuă să evolueze în teritoriu pozitiv, dar în acele economii angajate în procese de consolidare fiscală, inclusiv România, perspectivele pe termen scurt sunt influențate de temperarea cererii interne, care încetinește ritmul redresării economice. În paralel, încheierea în acest an a programului „Next Generation EU” marchează finalul unui ciclu excepțional de sprijin fiscal și investițional, indicând tranziția către un cadru în care evoluția creșterii economice va depinde într-o măsură mai mare de politicile naționale, investițiile private și de valorificarea fondurilor din cadrul financiar multianual 2021-2027. În acest context, pentru economii caracterizate de deficite externe ridicate și o dependență semnificativă de finanțare și cerere din zona euro, precum România, mediul internațional rămâne o sursă relevantă de riscuri pentru perspectivele de creștere și pentru procesul de dezinflație.

În Statele Unite, ritmul activității economice se situează în continuare peste cel al altor economii avansate, fiind sprijinit de investițiile în tehnologie și de un impuls fiscal încă favorabil, în timp ce Rezerva Federală a inițiat în ultima parte a anului anterior o relaxare graduală a politicii monetare, pe fondul detensionării condițiilor de pe piața muncii. În zona euro, creșterea rămâne relativ modestă, reflectând stagnarea sectorului prelucrător și slăbiciunea cererii extracomunitare, în timp ce dezinflația progresează, per ansamblu, într-un ritm satisfăcător, dar cu anumite divergențe între subcomponente – în special în cazul serviciilor. La nivel global, reducerea inflației este frânată de factori structurali și conjuncturali, precum reconfigurarea lanțurilor comerciale, volatilitatea prețurilor la energie și șocurile climatice, astfel încât, în pofida unei traiectorii descendente, balanța riscurilor rămâne orientată preponderent în sens ascendent.

Pe plan intern, conform scenariului de bază actualizat, rata anuală a inflației IPC este proiectată să urmeze o traiectorie descendentă pe cea mai mare parte a intervalului de prognoză, întreruptă de un episod temporar de volatilitate pe termen scurt, asociat evoluțiilor unor componente exogene ale coșului. După moderarea consemnată la finele anului 2025 – 9,69% în decembrie –, inflația este așteptată să scadă în trimestrul I 2026, până la circa 9,2% în luna martie, urmând ca în trimestrul II să înregistreze o creștere tranzitorie, până la 9,8%, determinată preponderent de efecte de bază la nivelul gazelor naturale, ulterior reducerii semnificative a prețurilor din aprilie 2025. În trimestrul III 2026, rata anuală a inflației este așteptată să se reducă substanțial, ca urmare a ieșirii din baza de calcul a scumpirilor la energie și a majorării impozitelor indirecte din anul precedent, corecție amplificată de persistența și chiar adâncirea în acest interval a deficitului de cerere. Acest factor, alături de ajustarea treptată a anticipațiilor inflaționiste, vor susține menținerea unei dinamici descendente a inflației IPC și pe restul intervalului de prognoză. În aceste condiții, rata anuală a inflației este proiectată la 3,9% la sfârșitul anului curent și la 2,9% în decembrie 2027, atingerea limitei superioare a intervalului țintei fiind anticipată pentru trimestrul I 2027, iar revenirea în interiorul acestuia în trimestrul II 2027. Comparativ cu Raportul asupra inflației din noiembrie 2025, traiectoria inflației IPC este revizuită ușor în sens ascendent pe aproape întreg intervalul de prognoză, mai vizibil în trimestrele II-III 2026, ca urmare a contribuțiilor mai ridicate ale inflației de bază și, într-o anumită măsură și localizate în prima parte a intervalului, ale gazelor naturale, ale produselor din tutun și ale prețurilor administrate.

Rata anuală a inflației CORE2 ajustat este proiectată să se mențină la niveluri ridicate în prima parte a anului curent, însă sub cel consemnat în decembrie 2025, cu o ușoară scădere în trimestrul I – până la 8,2% –, și o evoluție cvasistaționară în trimestrul II, plasându-se la 8,1% în luna iunie. Această dinamică reflectă, pe de o parte, materializarea unor șocuri neanticipate ulterior Raportului din noiembrie și, pe de altă parte, persistența unor rigidități în mecanismul de formare a prețurilor, asociate în principal transmisiei întârziate a creșterilor salariale anterioare, presiunilor încă ridicate din partea costurilor cu energia – inclusiv ca efect al liberalizării pieței energiei electrice din iulie 2025, cu impact și asupra companiilor –, precum și unei ușoare revizuiri în sens ascendent a anticipațiilor inflaționiste pe termen scurt. Un aport suplimentar, de magnitudine moderată, provine din eliminarea, începând cu 1 aprilie anul curent, a plafonării adaosului comercial la alimentele de bază. Începând cu trimestrul III 2026, inflația de bază este anticipată să intre pe o traiectorie de reducere mai pronunțată, pe fondul ieșirii din baza de calcul a impactului majorării impozitelor indirecte din anul precedent și al acumulării efectelor dezinflaționiste ale consolidării fiscale, reflectate în adâncirea deficitului de cerere și în ajustarea anticipațiilor inflaționiste. În acest context, proiecția actualizată plasează rata anuală a inflației CORE2 ajustat la 4,0% la finele anului curent și la 2,1% în decembrie 2027, revizuirile în sus față de runda precedentă reflectând persistența mai ridicată a inflației serviciilor și reevaluarea ascendentă a anticipațiilor inflaționiste pe termen scurt.

Prognoza actualizată pentru perioada 2025-2026 indică menținerea unui impact restrictiv semnificativ al măsurilor succesive de consolidare fiscală asupra cererii interne și, implicit, asupra dinamicii activității economice. După contracția PIB din trimestrul III 2025, slăbiciunea ciclului economic este proiectată să se accentueze în trimestrul IV 2025, urmând ca la începutul anului curent activitatea economică să stagneze. Această evoluție reflectă intensificarea impulsului fiscal restrictiv, care a condus inclusiv la adâncirea gapului negativ al PIB. Erodarea venitului disponibil real continuă să afecteze consumul – cu manifestări mai pronunțate în comerț și servicii –, în timp ce producția industrială rămâne modestă, pe fondul unei cereri externe încă în proces de revenire; deteriorarea indicatorilor de încredere consolidează acest tablou conjunctural nefavorabil.

În termeni anuali, creșterea economică din 2025 a fost revizuită în jos, iar pentru 2026 este anticipată o dinamică mai moderată, pe fondul suprapunerii pachetelor de ajustare fiscală, care mențin presiuni inflaționiste în prima parte a anului și comprimă venitul disponibil real al populației. Compoziția creșterii se reconfigurează, similar evaluării din Raportul anterior, de la consum către investiții. În condițiile încetinirii pronunțate anticipate a consumului gospodăriilor, formarea brută de capital fix devine, încă din 2025, principalul determinant al creșterii, ipoteză susținută de perspectiva unei absorbții într-o proporție ridicată a fondurilor aferente PNRR revizuit. Acest impuls investițional este de așteptat să genereze efecte de antrenare și în 2027, când dinamica PIB este proiectată să revină în proximitatea potențialului, iar consumul gospodăriilor să își consolideze treptat contribuția la creșterea economică.

Corecția cererii interne rămâne mecanismul central de ajustare a dezechilibrului extern, prin temperarea importurilor. În scenariul de bază, contribuția exportului net este anticipată să devină marginal pozitivă în 2026, urmând ca în 2027 să reintre ușor în teritoriu negativ, pe fondul relaxării măsurilor fiscale care susțin veniturile populației și a unei continuări a redresării cererii externe. Pe termen mediu, atât dinamica investițiilor, cât și capacitatea de finanțare din surse stabile a deficitului de cont curent vor depinde esențial de consolidarea încrederii mediului de afaceri și a investitorilor străini, precum și de accelerarea atragerii și utilizării fondurilor disponibile în cadrul financiar multianual 2021-2027. Chiar și într-un scenariu favorabil, experiența internațională sugerează că, în prezența unor constrângeri structurale persistente legate de structura importurilor și competitivitatea exporturilor, ajustarea dezechilibrelor externe are, de regulă, un caracter lent, chiar dacă sustenabil.

Conduita recentă a politicii monetare a BNR a vizat readucerea durabilă a ratei anuale a inflației în linie cu ținta staționară de 2,5% ±1 punct procentual, inclusiv prin ancorarea anticipațiilor inflaționiste pe termen mediu, într-o manieră care să contribuie la realizarea unei creșteri economice sustenabile.

Balanța riscurilor asociate traiectoriei proiectate a inflației este evaluată ca fiind relativ echilibrată pe termen scurt, însă cu o probabilitate în creștere a unor abateri în sens ascendent la orizonturi mai îndepărtate. Această asimetrie reflectă persistența incertitudinilor interne și externe, în condițiile în care scenariul de bază încorporează deja o reevaluare ascendentă a ratei inflației.

Pe plan intern, riscurile sunt dominate de deciziile de politică fiscală și de cele administrative, într-un context în care procesul inflaționist continuă să fie caracterizat de anumite rigidități. Liberalizarea pieței gazelor naturale rămâne un element central de incertitudine: deși pentru consumatorii casnici a fost amânată până la 31 martie 2027, pentru consumatorii non-casnici aceasta este prevăzută pentru aprilie 2026, urmând să se suprapună peste episoade recente de șocuri energetice, inclusiv creșterile de preț la energia electrică din iulie 2025. Aceasta este de natură să mențină presiuni persistente asupra costurilor de producție ale companiilor, cu potențial de transmitere indirectă în prețurile finale și de întârziere a procesului de dezinflație. În același timp, eliminarea plafonului aplicat adaosului comercial la alimentele de bază, programată de asemenea pentru aprilie 2026, poate amplifica temporar presiunile inflaționiste, în măsura în care firmele vor recurge la ajustări ale prețurilor care vor depăși impactul strict al măsurii.

Persistă, totodată, incertitudini legate de posibila introducere a unor măsuri de sprijin sau stimulare fiscală într-o etapă în care procesul de corecție a deficitelor nu este încă suficient consolidat. O asemenea secvențializare ar putea spori riscurile la adresa stabilității macroeconomice și ar slăbi ancorarea anticipațiilor inflaționiste. În plus, inițiativele investiționale de la nivel european, precum programul SAFE din domeniul apărării, care are la bază acordarea de împrumuturi țărilor membre, ar putea, de asemenea, influența traiectoria deficitului bugetar și a datoriei publice. În ipoteza unui caracter aditiv al fondurilor atrase în cadrul acestui mecanism, respectiv finanțarea unor proiecte investiționale noi, s-ar putea contura un impuls suplimentar asupra cererii agregate, cu efecte favorabile asupra activității economice, dar și cu riscul reapariției presiunilor inflaționiste și al deteriorării poziției fiscale, în absența unor măsuri compensatorii credibile.

Pe termen mediu, se profilează riscuri suplimentare asociate tranziției energetice și climatice, inclusiv implementării sistemului ETS2 de taxare a emisiilor de carbon, prevăzută pentru anul 2028, cu potențial de majorare a costurilor cu energia ale companiilor. În paralel, piața muncii rămâne o posibilă sursă de presiuni asupra inflației, atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu, pe fondul rigidităților structurale și al deficitului de forță de muncă în anumite sectoare, deși materializarea acestora va depinde de capacitatea firmelor de a absorbi creșteri salariale, într-un context de cerere agregată slabă.

Pe plan extern, tensiunile geopolitice și comerciale continuă să alimenteze volatilitatea piețelor de materii prime, în special a energiei, cu efecte de propagare asupra costurilor de producție. Evoluțiile parității euro-dolar reprezintă un risc recent amplificat, influențând inflația internă prin canalele prețurilor de import și ale competitivității externe. O eventuală continuare a aprecierii monedei europene față de dolar ar avea, ceteris paribus, un impact dezinflaționist asupra economiei românești.

În ansamblu, materializarea simultană a mai multor riscuri – fiscale, energetice, de pe piața muncii sau geopolitice – ar putea genera abateri semnificative ale inflației de la traiectoria acesteia din scenariul de bază. În acest sens, evoluția viitoare a inflației va depinde esențial de coerența mixului de politici economice, de credibilitatea procesului de consolidare fiscală și de menținerea unei ancorări adecvate a anticipațiilor inflaționiste pe termen mediu.

Decizia de politică monetară

Date fiind evoluția recentă și perspectiva inflației, precum și riscurile și incertitudinile asociate noilor previziuni, Consiliul de administrație al BNR a decis în ședința din 17 februarie 2026 menținerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 6,50%. Totodată, s-a decis menținerea ratei dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard) la 7,50% și a ratei dobânzii la facilitatea de depozit la 5,50%. De asemenea, Consiliul de administrație al BNR a hotărât păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei și, respectiv, în valută ale instituțiilor de credit.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)