Publicația noastră a prezentat, pe larg, Programul Guvernului Bolojan și informează „la cald”, în rubrica „Telex” despre activitatea noului Executiv, inclusiv la nivel ministerial. Este, astfel, limpede că avem de-a face cu o reală stare de efervescență, deopotrivă analitică și decizională, dictată, înainte de toate, de starea de fapt din economie.

Evident, există priorități care impun trecerea la acțiune încă din aceste zile. Asupra acestora s-au concentrat și se concentrează mijloacele de informare în masă, inclusiv prin redarea dezbaterilor din diferite foruri ale lumii afacerilor, sindicatelor, altor structuri ale societății civile. Respectivele dezbateri sunt stimulate de decizia Guvernului de a se desfășura un dialog cu exponenții tuturor sectoarelor de activitate în vederea detensionării atmosferei sociale și rezolvării celor mai presante cerințe ale economiei, în primul rând a celor care privesc finanțele publice.

În acest context este semnificativă creșterea ponderii propunerilor adresate direct factorilor decidenți la nivel național în ansamblul luărilor de poziție dintre cele mai diverse. Crearea în structura Guvernului a unui departament special destinat analizei acestor propuneri reprezintă, incontestabil, o premisă favorabilă pentru fructificarea amintitului dialog.

Cum era de așteptat, multe evaluări și propuneri vizează modalitățile practice de acțiune în vederea asigurării coerenței măsurilor adoptate în actuala perioadă.

Nu vom repeta informațiile pe care le-am publicat în săptămâna care a trecut de la precedenta ediție a „CECCAR Business Magazine”; ceea ce urmărim acum, prin comentariul de față, vizează desprinderea dintr-o impresionantă multitudine de opinii și propuneri a zonelor consensuale care permit să se rezolve prioritățile într-o ordine a urgențelor temeinic fundamentată.

Este cvasiunanim acceptată ideea că în vederea reducerii deficitului bugetar se impune a se acționa, simultan, pe partea de venituri și pe cea de cheltuieli. Bunăoară, cele mai multe argumentări converg spre două direcții de acțiune complementare: îmbunătățirea radicală și urgentă a colectării veniturilor cuvenite legal statului și lărgirea bazei de impozitare, după principiul potrivit căruia este rațional să se ia mai puțin de la fiecare, nu prin majorarea impozitelor și taxelor, ci prin creșterea masei contribuabililor.

Nu mai puțin complexe se înfățișează elementele care se cer luate în considerare în adoptarea măsurilor îndreptate spre reducerea semnificativă a cheltuielilor publice, în primul rând, bugetare. În această privință, majoritatea punctelor de vedere se focalizează pe necesitatea unor evaluări, la rândul lor, diferențiate din care să rezulte o motivare solidă a fiecărui tip de cheltuieli și, de aici încolo, să se contureze soluțiile care privesc personalul, în special, prin prisma utilității fiecărei funcții și competenței celor care le exercită. Stabilirea unor „baremuri” fixe, indiferent de condițiile de loc și de timp, s-a dovedit, totdeauna, contraproductivă. Remarca este valabilă pentru toate categoriile de cheltuieli, de la achiziționarea de bunuri și servicii până la optimizarea structurilor instituționale la nivel local, județean și național.

Chiar dacă accentul se cere pus pe factorii obiectivi, nu pot (și nu trebuie) ignorate stările de spirit. Identificarea corectă a așteptărilor sociale permite și adoptarea măsurilor adecvate, în special pentru întărirea încrederii populației în autoritățile publice.

Departe de a epuiza tematica vastă a modului în care s-a trecut la acțiune și la ceea ce urmează în procesul de aplicare a Programului guvernamental, aspectele prezentate oferă o deschidere spre parcurgerea cu bune rezultate a unei perioade în care vulnerabilitățile menționate de noul Executiv pot fi depășite, inclusiv prin antrenarea efectivă a mediului de afaceri, a societății civile, cu inepuizabilele lor resurse creative, novatoare, puse în slujba interesului comun. 

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)