Reclamele ne însoțesc peste tot, iar cele mai multe ne ajută să adoptăm soluții mai bune în legătură cu aproape tot ceea ce ne influențează viața, de la sănătate și educație până la hrană și distracții. Cum bine se știe, există reglementări în materie de reclamă, iar structurile de protecție a consumatorilor veghează (sau au datoria să vegheze) la respectarea acestora.
De când științele comunicării s-au impus în viața cotidiană drept o cerință vitală, termenii și sintagmele aferente au căpătat și capătă – la rândul lor – o extindere considerabilă. Din nefericire, în aceeași măsură proliferează și formulările eronate. Într-o cronică precedentă am semnalat frecvența deosebită cu care inclusiv oameni care se consideră cultivați recurg la formula „mijloacele mass-media”.
Ce nu se „evaluează” în zilele noastre? Aproape totul, de la pregătirea elevilor până la modul în care demnitarii (parlamentari, miniștri, prefecți, primari etc.) își îndeplinesc mandatul. Din pricina ariei largi de persoane și activități supuse evaluării, cuvântul cu pricina are o circulație deosebită în primul rând în mijloacele de comunicare în masă.
Un cuvânt folosit foarte des în aceste zile este „împreună”, un adverb care sintetizează multe sentimente nobile, printre care solidaritatea, conștiința apartenenței la o națiune, la o țară, la o profesie. Dincolo, însă, de sentimente, se conturează situații în care acest „împreună” se rostește ori se scrie într-un context, cel puțin, discutabil.
Mai toți reporterii TV se simt obligați ca, la începutul fiecărei relatări, să zică „Bun găsit” sau ceva similar. Deseori, însă, acest „Bun găsit” prefațează informații despre catastrofe, accidente grave, decizii care afectează negativ milioane de oameni. Ce îți vine să zici, în calitate de telespectator, când ți se spune, în condițiile date, „Bun găsit”?!
Una dintre cele mai frecvente erori de exprimare – în scris și în viu grai – este nerespectarea raportului dintre parte și întreg. O confirmă, între multe altele, o foarte rapidă trecere în revistă a presei cotidiene din 8 aprilie a.c. Astfel, ne-a fost dat să citim, tot între multe altele, următoarele exemple de același tip.
Introducerea acestei rubrici în deschiderea numărului de față al revistei noastre a fost impusă de necesitatea de a asigura procesului de comunicare acele calități fără de care este dificil și, uneori, chiar imposibil să ne înțelegem unii cu alții. Or, agresiunile la care este supusă, zi de zi, limba română, mai ales în spațiul audiovizual și în cel virtual, ne obligă să acționăm pentru a „curăța” comunicarea interumană nu numai de reziduuri, ci și de erori care deformează grav sensul cuvintelor, sintagmelor, propozițiilor și frazelor.
Susținere financiară suplimentară pentru protejarea „Tezaurului Uman Viu”
ArtSafari: cinci expoziții de excepție cu opere ale marilor artiști plastici români
Istoria Teatrului, o „scenă” pentru eternitate
Cartea pentru copii, de la „Cenușăreasă” la podiumul premianților
Monumentele istorice, comori pentru eternitate
La MNAR, filmul de artă este la el acasă
România devine un hub cultural-artistic atestat și de un important festival cinematografic
Lectura, ca mod de viață atestat și de o stație de metrou