Parcurgem o perioadă în care se desfășoară procesele de ordin constituțional și legal menite să reglementeze pașii de urmat în vederea soluționării unor cerințe prioritare, prin acțiunea convergentă a factorilor decizionali la nivel înalt.

Nu mai este vorba despre definirea stadiului în care se află economia noastră națională (s-au avansat și termeni precum „recesiune” sau „criză”) din moment ce dispunem de datele oficiale esențiale macroeconomice. În prezent, există suficiente evaluări, la rândul lor, oficiale, care clarifică și multe dintre elementele teoretice și practice, inclusiv din sfera terminologiei. Concluzia consensuală este aceea că ne aflăm într-un punct de inflexiune în care starea de așteptare a majorității populației țării se situează la cote maxime. Este bine cunoscută definiția punctului de inflexiune, din perspectiva geometriei, respectiv „punctul unei curbe în care curbura schimbă semnul”. Extrapolată la sfera economico-socială (așa cum s-au înregistrat deseori fapte și date din trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat) respectiva definiție se referă explicit la schimbări de esență în privința anumitor politici publice, sau chiar pe ansamblul acestor politici.

Reamintim toate acestea referitoare la terminologie nu exclusiv din considerente de rigoare teoretică, ci mai ales sub aspect practic, managerial. Din această perspectivă, a devenit evident că se impune promovarea unui anumit set de priorități și secvențialități în procesul de schimbare a unui curs de politici publice, cu menirea de a determina schimbări de esență în vederea diminuării semnificative în special a deficitelor gemene – bugetar și comercial.

A devenit de domeniul evidenței schimbarea sensului de mișcare prin luarea în considerare a dezideratului național de a se elabora, adopta și pune în aplicare ceea ce conducerea Băncii Naționale a României (BNR) a definit drept „un pachet credibil de consolidare bugetară, inclusiv din nevoia de corecție ordonată a dezechilibrului extern, precum și cu implicațiile asupra accesibilității și costului finanțării sectorului public și a celui privat”. Fiecare cuvânt din fraza citată își are rostul lui, bine definit, exact din considerentele expuse atunci când ne-am referit la punctul de inflexiune. De aici, a decurs indubitabil principala direcție de acțiune sub aspect temporal și spațial – cităm, din nou, din documentul BNR – și anume că „absorbția și utilizarea fondurilor europene este esențială pentru contrabalansarea, cel puțin parțială, a efectelor contracționiste ale consolidării bugetare și ale conflictelor geopolitice și comerciale, precum și pentru realizarea reformelor necesare”. Or, prin însăși natura lor, actele reformatoare și, cu atât mai mult, o reformă structurală, reprezintă puncte de inflexiune.

Dacă aprofundăm aceste considerații și considerente, ajungem la ideea centrală a demersurilor așteptate de populație, la acte de decizie pentru viitorul apropiat, fie și numai la orizontul finalului de an 2025. Este vorba despre necesitatea urgentă a unui mix echilibrat de politici macroeconomice în principalele lui articulații. Nu avem în vedere acum detaliile nici măcar aspectele sectoriale, ci necesitatea unei viziuni transpuse în strategii coerente care, la rândul lor, să constituie baza unor acțiuni tactice cu efecte până la nivel micro.

Întrucât nu există în niciun domeniu soluții miraculoase, perfecte, se cere subliniat că, fără a renunța la poziții analitice, inclusiv critice, se cuvine să ținem seama de un adevăr verificat de-a lungul istoriei: cea mai neinspirată soluție este absența unei soluții. Ne aflăm, deci, în stadiul în care acest adevăr se cere conștientizat, iar cu cât acest proces va fi mai scurt și mai consistent, șansele de succes cresc proporțional. 

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)