Marți, 21 iunie, în spațiul rezervat acestei rubrici m-am referit la înscrierea pe ordinea de zi a Parlamentului a unui important proiect de act normativ: Legea de abilitatea a Guvernului pentru emiterea de ordonanțe în lunile iulie și august, când senatorii și deputații se vor afla în vacanță. Tot marți, s-a petrecut un fapt fără precedent: prima Cameră care a luat în dezbatere proiectul, respectiv Senatul României, l-a respins. Argumentele celor care au votat împotrivă sunt aproape în exclusivitate de ordin politic, ca semn al nemulțumirii față de activitatea Guvernului. A fost, deci, un vot mai puțin legat de legea propriu-zisă, ceea ce este, de asemenea, o „premieră“. Ceea ce rămâne, însă, valabil din comentariul precedent vizează faptul că știm măcar domeniile în care Guvernul intenționează să opereze modificări și completări de ordin normativ, ceea ce este extrem de important și pentru profesioniștii contabili. Este, deci, cazul să supun atenției cititorilor câteva idei retrospective și prospective pe tema centrală reprezentată de nevoia de predictibilitate. În această ordine de idei, nu putem să nu ne reamintim că în primii ani postdecembriști – când se improviza mult în materie de reglementări – circula un avertisment: „Români, vi se pregătește ceva!”. Acum, repet, știm ce… ni se pregătește, cel puțin în legătură cu intențiile Guvernului.

Înainte de toate, se cuvine a observa că pe primul loc în domeniile supuse de Guvern procesului legislativ se află finanțele publice. Mai mult decât atât: în acest domeniu erau incluse și cele mai numeroase proiecte – 14 la număr.

Incontestabil, cel mai mare interes se concentrează pe apropiata rectificare bugetară. Pe fondul acțiunilor revendicative ale salariaților din sectorul public se află într-o zonă a incertitudinilor și solicitările altor ordonatori de credite, mai ales în privința investițiilor. În același timp, presiunile din toate direcțiile, nelipsite într-un an electoral – aici se impune a avea în vedere și promisiunile noilor aleși locali – sunt în creștere, ceea ce nu trebuie, în niciun fel, să deschidă calea pentru măsuri de tip populist.

Alte proiecte se refereau direct la politicile fiscale, fiind preconizate numeroase modificări și completări la acte normative în vigoare. Nu au fost incluse elemente concrete în proiectul de lege pentru abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe (nici nu ar fi cu putință așa ceva), însă este simptomatic că, la o jumătate de an de când se aplică noile Coduri fiscale, se propun alte schimbări, perpetuându-se, într-un anumit fel, practici pe care le credeam depășite. Când vorbim despre predictibilitate, implicăm obligatoriu asigurarea unui nivel minim de stabilitate legislativă.

Cred că nimeni nu este atât de absurd încât să considere că legislația trebuie osificată, încremenită, chiar dacă se constată că unele reglementări produc necazuri, disfuncționalități, pagube. Bine ar fi fost ca, din start, fiecare reglementare, și cu atât mai mult Codurile fiscale, să fi fost concepute și adoptate cu cea mai mare grijă față de conținut și formă, astfel încât să nu mai fie nevoie de schimbări pe parcurs. Dar, dacă nu s-a reușit să se împlinească fie și numai parțial un asemenea deziderat, trebuie, evident, să se treacă la modificări și completări. Este, deci, de așteptat ca publicarea proiectelor respective – probabil, sub forma unor Hotărâri de Guvern – în vederea dezbaterii lor publice să se soldeze cu soluții care să nu mai oblige la alte modificări și completări.

Am insistat asupra acestei teme din motive care nu mai trebuie prezentate profesioniștilor contabili. Reglementările care au fost propuse inițial prin proiectul guvernamental au privit direct activitatea fiecărui expert contabil și contabil autorizat, ceea ce arată că este în interes propriu să se cunoască și să se aplice prevederile legale care vor fi adoptate.

Întrucât proiectul de lege respins de Senat va fi dezbătut și în Camera Deputaților (Cameră decizională) nu ne rămâne decât să așteptăm cum se vor desfășura „ostilitățile”. Fapt este că tot ceea ce s-a întâmplat în legătură cu respectivul proiect readuce în atenție necesitatea ca predictibilitatea să treacă din stadiul de deziderat în cel de fapt împlinit.