La început a fost cuvântul...
Într-o publicație cu profil economic se afirma că „dispariția corelațiilor dintre dinamica productivității muncii și veniturile salariale medii este de natură a provoca preocupări majore în sfera economico-socială”. Citind fraza respectivă, ne punem, firesc, întrebarea: cum să „dispară corelațiile” câtă vreme indicatorii respectivi continuă să reflecte realități palpabile?
Nimic nu este mai firesc în exercitarea oricărei profesii, inclusiv în expresiile ei lingvistice, decât evaluarea frecventă a prezentului și viitorului din cele mai diverse perspective. Astfel, sute de cuvinte, sintagme, propoziții și fraze conțin referiri directe și indirecte la componentele de timp ale respectivelor activități profesionale.
Într-un articol referitor la execuția bugetelor locale se afirma că „există persoane pentru care banul public nu are nicio valoare, ei fiind interesați numai de cheltuirea lui în propriul interes”. În afara dezacordului gramatical trebuie subliniat că, pe fond, avem de-a face – în acest caz – cu o fractură logică. Dacă „banul public” n-ar avea „nicio valoare” pentru respectivii, atunci nu ar exista nici „interesul propriu” de a-l „acumula”.
Într-o informație de presă, comentându-se unele date statistice, s-a afirmat că „slăbirea ritmului activității este atestată și de scăderea numărului de contracte neexecutate de la 50 la 46 la sută”. La o privire, chiar în „fugă”, apare limpede că, în condițiile în care scade numărul de contracte „neexecutate”, ritmul activității nu a slăbit, ci – dimpotrivă – a crescut.
Nu este dificil de constatat că s-a readus în atenția publică, inclusiv în presă, cu o frecvență deosebită, substantivul „afaceri” (bunăoară, discuția referitoare la „impozitul pe cifra de afaceri”). Astfel, au apărut și tot felul de formulări care, în bună măsură, reprezintă abateri de la normele lingvistice și logice.
Dacă exprimarea „la liber” (adică fără textul aferent) mai admite unele neglijențe în materie de „stil”, exigențele sunt incomparabil mai mari atunci când avem de-a face cu formulări scrise, indiferent dacă utilizăm stiloul, creionul, pixul ori calculatorul. Mai ales în unele publicații online, găsim texte care merită să fie consemnate cu semnul minus.
Uneori, recursul la cuvintele „aproximativ” și/sau „circa” ori „cca” este marcat de derapaje lingvistice și logice. Astfel, într-un comentariu pe teme economice, apărut într-un cotidian bucureștean la 20 iunie a.c., se afirma că „analiza de specialitate a aproximat vag perspectivele firmei X”. Aici avem de-a face cu un pleonasm pur: „aproximativ” este echivalent cu „ceva vag”.
O istorie a banilor românești, reconstituită „vizual” într-un celebru muzeu
Actuala „ofensivă” a cărții înregistrează noi victorii pe „frontul” lecturilor de calitate
Susținere financiară suplimentară pentru protejarea „Tezaurului Uman Viu”
ArtSafari: cinci expoziții de excepție cu opere ale marilor artiști plastici români
Istoria Teatrului, o „scenă” pentru eternitate
Cartea pentru copii, de la „Cenușăreasă” la podiumul premianților
Monumentele istorice, comori pentru eternitate
La MNAR, filmul de artă este la el acasă