La început a fost cuvântul...
Deseori recurgem la precizări de tipul „numai”, „doar”, „exclusiv” pentru a sublinia că, dincolo de o anumită situație, de un anumit fapt, nu mai există variante, alternative. La fel, o utilizare largă au formule de genul „precum”, „între altele”, „de pildă”, „de exemplu”, „bunăoară”, menite să nuanțeze exprimările noastre verbale și/sau scrise.
Există un principiu al lui Gauss formulat în cea mai succintă manieră posibilă: „Maximum de idei în minimum de cuvinte”. Reamintim celebra remarcă în continuarea constatărilor referitoare la cuvintele perechi „maxim-maximum” și „minim-minimum”. Astfel, ne este dat să auzim mai tot timpul formulări care conțin cuvinte inutile și altele care devin neinteligibile prin excesul de concizie. Și acum, câteva exemple în temă.
Cu toate că în numeroase cronici dedicate respectului față de limba română s-au semnalat erori repetate în folosirea unor adverbe și adjective, asistăm – în continuare – la „recidive” mai mult decât supărătoare. Exemple concludente în acest sens sunt cuvintele din titlul însemnărilor de față.
Odată cu precizarea că exemplele supuse atenției cititorilor au fost „oferite” de presa scrisă și audiovizuală din 17 februarie a.c., se cuvine a sublinia că proliferează în special derapajele asupra cărora toți cei care slujesc limba română au insistat și insistă de multă vreme.
Cu toate că din diferite zone ale spațiului public, inclusiv din mediul academico-universitar, vin permanent semnale în legătură cu derapaje mai mici sau mai mari de la regulile scrierii și vorbirii corecte, sub aspect practic, efectele sunt modeste. Astfel, continuă să circule, mai ales în emisiuni de televiziune și radio, formule de genul celei înscrise în titlul notațiilor de față.
Începând cu raporturile de cauzalitate în exercitarea oricărei profesii („motivarea” ca stimulent principal în drumul spre performanțe) și terminând cu „expunerea de motive” (text obligatoriu în procesul de adoptare a legilor), cuvintele înscrise în titlul însemnărilor de față sunt folosite frecvent în scris și în comunicarea prin „viu grai”, ceea ce explică – în bună măsură – și frecvența unor erori de exprimare.
Ca orice demers omenesc, vorbitul și scrisul se definesc sub aspect calitativ (forță de comunicare, de pildă) prin modul în care ideile capătă veșmânt semantic. Nu este vorba aici doar despre concepte, principii și reguli – pe care profesioniștii contabili le slujesc cu o exemplară consecvență –, ci, mai ales, despre aspecte de ordin practic.
De câte ori nu ne-a fost dat să auzim formule de genul „a fost trecut pe ștatul de plată” sau „am verificat ștatele de plată”? Or, este limpede că avem de-a face cu o greșeală. Este corect să se spună „statul de plată”. Aici ne confruntăm cu influențe din alte limbi (de pildă, germana), în condițiile în care vorbirea curentă tinde să-l transforme pe „s” în „ș”. În acest sens, exemplele sunt numeroase.
Sărbătoare în lumea muzicală: împlinirea a 85 de ani de existență a Corului Academic Radio
Într-un turneu memorabil, Orchestra Simfonică București reinterpretează capodopere ale muzicii clasice
Constelația artelor pe „ecranele” Institutului Cultural Român
Educația prin lectură, un obiectiv major susținut prin inițiative valoroase
Toamna teatrală: un festival național la a XXXV-a ediție
Bucureștiul, capitala celui mai așteptat festival cinematografic al acestei toamne
Galați, octombrie 2025: epicentru al comediei teatrale românești
Festivalul Internațional de Teatru Independent, sub semnul ineditului