La început a fost cuvântul...
Recent, la o manifestare publică, gazda a anunțat: „Urmează o scurtă alocuțiune a autorului…”. Nu contează nici numele gazdei și nici al autorului, deoarece scopul rubricii de față este acela de a evita greșelile de exprimare și nu incriminarea celor care le comit. Așadar, sintagma „scurtă alocuțiune” reprezintă un pleonasm 100% din moment ce însuși termenul „alocuțiune” indică o cuvântare, un discurs care se caracterizează prin concizie.
Titlul a fost inspirat de un discurs electoral găzduit de un important post de televiziune. Candidatul care a lăsat să-i „scape” respectiva formulă a mai recurs la expresia „șansa de a pierde…”. Dar, nu numai în astfel de împrejurări, ci mult mai frecvent, bunăoară, la „Buletinele meteo” ne este dat să auzim că, de exemplu, „șansele de înrăutățire a vremii au crescut” (sau „șansele” legate de orice alt fenomen meteorologic de nedorit).
Reclamele ne însoțesc peste tot, iar cele mai multe ne ajută să adoptăm soluții mai bune în legătură cu aproape tot ceea ce ne influențează viața, de la sănătate și educație până la hrană și distracții. Cum bine se știe, există reglementări în materie de reclamă, iar structurile de protecție a consumatorilor veghează (sau au datoria să vegheze) la respectarea acestora.
De când științele comunicării s-au impus în viața cotidiană drept o cerință vitală, termenii și sintagmele aferente au căpătat și capătă – la rândul lor – o extindere considerabilă. Din nefericire, în aceeași măsură proliferează și formulările eronate. Într-o cronică precedentă am semnalat frecvența deosebită cu care inclusiv oameni care se consideră cultivați recurg la formula „mijloacele mass-media”.
Ce nu se „evaluează” în zilele noastre? Aproape totul, de la pregătirea elevilor până la modul în care demnitarii (parlamentari, miniștri, prefecți, primari etc.) își îndeplinesc mandatul. Din pricina ariei largi de persoane și activități supuse evaluării, cuvântul cu pricina are o circulație deosebită în primul rând în mijloacele de comunicare în masă.
Un cuvânt folosit foarte des în aceste zile este „împreună”, un adverb care sintetizează multe sentimente nobile, printre care solidaritatea, conștiința apartenenței la o națiune, la o țară, la o profesie. Dincolo, însă, de sentimente, se conturează situații în care acest „împreună” se rostește ori se scrie într-un context, cel puțin, discutabil.
Mai toți reporterii TV se simt obligați ca, la începutul fiecărei relatări, să zică „Bun găsit” sau ceva similar. Deseori, însă, acest „Bun găsit” prefațează informații despre catastrofe, accidente grave, decizii care afectează negativ milioane de oameni. Ce îți vine să zici, în calitate de telespectator, când ți se spune, în condițiile date, „Bun găsit”?!
Actuala „ofensivă” a cărţii înregistrează noi victorii pe „frontul” lecturilor de calitate
Susţinere financiară suplimentară pentru protejarea „Tezaurului Uman Viu”
ArtSafari: cinci expoziţii de excepţie cu opere ale marilor artişti plastici români
Istoria Teatrului, o „scenă” pentru eternitate
Cartea pentru copii, de la „Cenuşăreasă” la podiumul premianţilor
Monumentele istorice, comori pentru eternitate
La MNAR, filmul de artă este la el acasă
România devine un hub cultural-artistic atestat şi de un important festival cinematografic